Biserica ajută la formarea conştiinţei tuturor oamenilor care caută adevărul: Benedict
al XVI-lea, primind participanţii la plenara Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei
RV 15 ian 2010. "Magisteriul, învăţătura Bisericii, se adresează
tuturor celor care caută adevărul, celor care cred şi celor care nu cred":
a afirmat Benedict al XVI-lea primind vineri în audienţă participanţii la adunarea
plenară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, sub conducerea card. William Joseph
Levada. Papa a scos în evidenţă contribuţia pe care credinţa creştină o poate
aduce în domeniul bioetic şi a subliniat că prima îndatorire a Succesorului lui Petru
este să păstreze unitatea credincioşilor.
Succesorul lui Petru este "primul
păzitor şi apărător al credinţei", a evidenţiat Benedict al XVI-lea în discursul său.
Cu toate acestea, a reluat Sf. Părinte, Biserica vrea să contribuie la formarea conştiinţei
tuturor, nu numai a credincioşilor. Ministeriul său, pe de altă parte, constă în serviciul
adus unităţii iar Episcopul Romei este chemat să asculte de credinţă, pentru ca Adevărul
lui Cristos să continue să strălucească" pentru toţi oamenii: • "A-i întări
pe fraţi în credinţă, ţinându-i uniţi în mărturisirea lui Cristos, răstignit şi înviat,
constituie pentru cel care stă la Catedra lui Petru, prima şi fundamentala îndatorire
încredinţată de Isus. Este o slujire inderogabilă de care depinde eficacitatea activităţii
de evanghelizare a Bisericii pînă la sfârşitul veacurilor".
În acest sens,
Papa şi-a exprimat speranţa de a fi depăşite problemele doctrinare care mai rămân
pentru ajungerea la deplina comuniune cu Biserica din partea Fraternităţii Sfântul
Pius al X-lea". Totodată, Sfântul Părinte şi-a exprimat preţuirea faţă de efortul
depus de departamentul roman al credinţei în favoarea "integrării depline" în Biserica
Catolică a grupurilor de credincioşi şi a persoanelor care au aparţinut de Comuniunea
Anglicană: • "Adeziunea fidelă a acestor grupuri la adevărul primit de
la Cristos şi propus de Magisteriul Bisericii, nu este în niciun fel contrar mişcării
ecumenice, ci arată, în schimb, scopul său ultim care constă în a ajunge la comuniunea
deplină şi vizibilă între toţi ucenicii Domnului".
Papa a amintit
apoi contribuţia oferită de Congregaţia pentru Credinţă în domeniul bioetic, în special
prin publicarea instrucţiunii "Dignitas personae" din 2008. În privinţa temelor delicate
şi actuale, precum procrearea şi manipularea embrionilor, documentul - a observat
Pontiful - evidenţiază "respectul datorat fiecărei fiinţe umane în toate momentele
existenţei sale": • "Magisteriul Bisericii înţelege în acest fel să ofere propria
contribuţie la formarea conştiinţelor nu doar a celor care cred dar şi a celor care
caută adevărul şi sunt intenţionaţi să asculte şi argumentele care vin din partea
credinţei dar şi din partea raţiunii înseşi. Când oferă evaluări morale pentru cercetările
biomedicale despre viaţa umană, Biserica, de fapt, se foloseşte atât
de lumina raţiunii cât şi de lumina credinţei (cfr Dignitas
Personae, nr. 3), întru cât nutreşte convingerea că "ceea ce este uman,
este nu doar primit şi respectat de credinţă, dar de aceasta este purificat,
înălţat şi dus la desăvârşire".
În acest context, a reluat Sfântul
Părinte, se dă un răspuns şi la mentalitatea care prezintă credinţa drept un obstacol
pentru libertatea şi cercetarea ştiinţifică, pentru că, se spune, ar avea la bază
o serie de prejudecăţi care i-ar vicia înţelegerea obiectivă a realităţii: •
"În faţa unei atitudini de acest fel, care tinde să înlocuiască adevărul cu consensul,
şubred şi uşor de manipulat, credinţa creştină oferă în schimb o contribuţie de adevăr
şi în domeniul etico-filosofic, nu furnizând soluţii preconstituite la probleme concrete
precum cercetarea şi experimentele biomedicale, dar propunând perspective morale fiabile
în interiorul cărora raţiunea umană poate primi şi găsi soluţii valabile".
Şi
acest lucru este posibil, a reluat, pentru că "anumite conţinuturi ale revelaţiei
creştine" luminează şi problematici bioetice precum "valoarea vieţii umane şi dimensiunea
relaţională şi socială a persoanei", sau, mai departe, "conexiunea dintre aspectul
unitiv şi cel procreativ al sexualităţii, centralitatea familiei întemeiată pe căsătoria
dintre un bărbat şi o femeie". • "Aceste conţinuturi, înscrise în inima omului,
sunt de înţeles şi pe cale raţională ca elemente ale legii morale naturale şi pot
găsi primire şi în rândul celor care nu se recunosc în credinţa creştină".
Legea
morală naturală, s-a exprimat Sfântul Părinte, nu este exclusiv sau predominant confesională,
chiar dacă Revelaţia creştină şi împlinirea omului în misterul lui Cristos, îi luminează
şi dezvoltă în plinătate învăţătura": • "Întemeiată pe însăşi natura
umană şi accesibilă oricărei creaturi raţionale, legea morală naturală constituie
în acest fel baza prin care se poate intra în dialog cu toţi oamenii care caută adevărul
şi, mai în general, cu societatea civilă şi seculară".
"Această lege este
înscrisă în inima fiecărui om, a spus Benedict al XVI-lea, atinge unul din nodurile
esenţiale pentru însăşi reflecţia despre drept şi interpelează totodată conştiinţa
şi responsabilitatea legislatorilor".