Biserica ajută la formarea conştiinţei tuturor oamenilor care caută adevărul: Benedict al XVI-lea, primind participanţii la plenara Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei

RV 15 ian 2010. "Magisteriul, învăţătura Bisericii, se adresează tuturor celor care caută adevărul, celor care cred şi celor care nu cred": a afirmat Benedict al XVI-lea primind vineri în audienţă participanţii la adunarea plenară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, sub conducerea card. William Joseph Levada. Papa a scos în evidenţă contribuţia pe care credinţa creştină o poate aduce în domeniul bioetic şi a subliniat că prima îndatorire a Succesorului lui Petru este să păstreze unitatea credincioşilor.

Succesorul lui Petru este "primul păzitor şi apărător al credinţei", a evidenţiat Benedict al XVI-lea în discursul său. Cu toate acestea, a reluat Sf. Părinte, Biserica vrea să contribuie la formarea conştiinţei tuturor, nu numai a credincioşilor. Ministeriul său, pe de altă parte, constă în serviciul adus unităţii iar Episcopul Romei este chemat să asculte de credinţă, pentru ca Adevărul lui Cristos să continue să strălucească" pentru toţi oamenii:
• "A-i întări pe fraţi în credinţă, ţinându-i uniţi în mărturisirea lui Cristos, răstignit şi înviat, constituie pentru cel care stă la Catedra lui Petru, prima şi fundamentala îndatorire încredinţată de Isus. Este o slujire inderogabilă de care depinde eficacitatea activităţii de evanghelizare a Bisericii pînă la sfârşitul veacurilor".

În acest sens, Papa şi-a exprimat speranţa de a fi depăşite problemele doctrinare care mai rămân pentru ajungerea la deplina comuniune cu Biserica din partea Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea". Totodată, Sfântul Părinte şi-a exprimat preţuirea faţă de efortul depus de departamentul roman al credinţei în favoarea "integrării depline" în Biserica Catolică a grupurilor de credincioşi şi a persoanelor care au aparţinut de Comuniunea Anglicană:
• "Adeziunea fidelă a acestor grupuri la adevărul primit de la Cristos şi propus de Magisteriul Bisericii, nu este în niciun fel contrar mişcării ecumenice, ci arată, în schimb, scopul său ultim care constă în a ajunge la comuniunea deplină şi vizibilă între toţi ucenicii Domnului".

Papa a amintit apoi contribuţia oferită de Congregaţia pentru Credinţă în domeniul bioetic, în special prin publicarea instrucţiunii "Dignitas personae" din 2008. În privinţa temelor delicate şi actuale, precum procrearea şi manipularea embrionilor, documentul - a observat Pontiful - evidenţiază "respectul datorat fiecărei fiinţe umane în toate momentele existenţei sale":
• "Magisteriul Bisericii înţelege în acest fel să ofere propria contribuţie la formarea conştiinţelor nu doar a celor care cred dar şi a celor care caută adevărul şi sunt intenţionaţi să asculte şi argumentele care vin din partea credinţei dar şi din partea raţiunii înseşi. Când oferă evaluări morale pentru cercetările biomedicale despre viaţa umană, Biserica, de fapt, se foloseşte atât de lumina raţiunii cât şi de lumina credinţei (cfr Dignitas Personae, nr. 3), întru cât nutreşte convingerea că "ceea ce este uman, este nu doar primit şi respectat de credinţă, dar de aceasta este purificat, înălţat şi dus la desăvârşire".

În acest context, a reluat Sfântul Părinte, se dă un răspuns şi la mentalitatea care prezintă credinţa drept un obstacol pentru libertatea şi cercetarea ştiinţifică, pentru că, se spune, ar avea la bază o serie de prejudecăţi care i-ar vicia înţelegerea obiectivă a realităţii:
• "În faţa unei atitudini de acest fel, care tinde să înlocuiască adevărul cu consensul, şubred şi uşor de manipulat, credinţa creştină oferă în schimb o contribuţie de adevăr şi în domeniul etico-filosofic, nu furnizând soluţii preconstituite la probleme concrete precum cercetarea şi experimentele biomedicale, dar propunând perspective morale fiabile în interiorul cărora raţiunea umană poate primi şi găsi soluţii valabile".

Şi acest lucru este posibil, a reluat, pentru că "anumite conţinuturi ale revelaţiei creştine" luminează şi problematici bioetice precum "valoarea vieţii umane şi dimensiunea relaţională şi socială a persoanei", sau, mai departe, "conexiunea dintre aspectul unitiv şi cel procreativ al sexualităţii, centralitatea familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie".
• "Aceste conţinuturi, înscrise în inima omului, sunt de înţeles şi pe cale raţională ca elemente ale legii morale naturale şi pot găsi primire şi în rândul celor care nu se recunosc în credinţa creştină".

Legea morală naturală, s-a exprimat Sfântul Părinte, nu este exclusiv sau predominant confesională, chiar dacă Revelaţia creştină şi împlinirea omului în misterul lui Cristos, îi luminează şi dezvoltă în plinătate învăţătura":
• "Întemeiată pe însăşi natura umană şi accesibilă oricărei creaturi raţionale, legea morală naturală constituie în acest fel baza prin care se poate intra în dialog cu toţi oamenii care caută adevărul şi, mai în general, cu societatea civilă şi seculară".

"Această lege este înscrisă în inima fiecărui om, a spus Benedict al XVI-lea, atinge unul din nodurile esenţiale pentru însăşi reflecţia despre drept şi interpelează totodată conştiinţa şi responsabilitatea legislatorilor".

Aici, serviciul audio: