Benedict al XVI-lea către Corpul Diplomatic: Biserica este deschisă tuturor deoarece există pentru alţii. Să apărăm creaţia de egoismul omului

(RV - 11 ianuarie 2010) Apărarea ambientului nu este un fapt „estetic” ci „moral”, dar înainte de toate omul, întrucât fiul al lui Dumnezeu, trebuie să fie tutelat în demnitatea sa deoarece din respectarea „ecologiei umane” derivă respectul celei ambientale.
Benedict al XVI-lea a dezvoltat în jurul acestui principiu important discursul său adresat luni dimineaţă, 11 ianuarie, Corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, primit în Sala Regia din Vatican, pentru tradiţionala audienţă de început de an.

Actuale şi delicate au fost temele abordate de Papa: de la criza economică la proliferarea armelor nucleare, de la fenomenul terorismului la cel al imigraţiei, de la apărarea creştinilor persecutaţi la cea a rădăcinilor creştine ale Europei.

Cuvântul de salut a fost adresat Sfântului Părinte, de ambasadorul Republicii Honduras Alejandro Emilio Valladares Lanza, în calitate de decan al Corpului Diplomatic.

Evaluarea a ceea ce oamenii fac pentru pacea în lume observând în ce mod respectă planeta lor, constituie una din temele cele mai recente ale învăţăturii lui Benedict al XVI-lea. A cultiva pacea, păzind creaţia, este cheia de interpretare şi a lungului discurs ţinut în prezenţa ambasadorilor celor 178 de State, inclusiv al României, care actualmente întreţin relaţii diplomatice depline cu Sfântul Scaun: de câteva săptămâni este şi ratificarea relaţiilor cu Federaţia Rusă. Premisa discursului Papei este un act de libertate: „Succesorul lui Petru - a afirmat - menţine uşile sale deschise tuturor şi cu toţi doreşte să aibă relaţii care să contribuie la progresul familiei umane”, aşa cum Biserica - a spus - „este deschisă tuturor deoarece - în Dumnezeu - există pentru alţii”. De aici pleacă prima privire a Papei spre lume. Pe primul loc, ca şi în 2009, se află tot criza economică, dar cu o corelaţie puternică în prim plan: dacă criza a fost provocată, a repetat, de materialismul care se gândeşte doar la profit, aceeaşi mentalitate astăzi „ameninţă şi creaţia”.

Ca dovadă Benedict al XVI-lea a indicat acele „răni profunde” pe care sistemul ateu al socialismului est-european le provocase oamenilor şi naturii şi care au devenit evidente după doborârea Zidului Berlinului:
•La négation de Dieu...Negarea lui Dumnezeu desfigurează libertatea persoanei, dar devastează şi creaţia; urmează de aici că salvgardarea creaţiei nu răspunde în primul rând unei exigenţe estetice, ci înainte de toate unei exigenţe morale, deoarece natura exprimă un plan de iubire şi de adevăr ce ne precede şi care vine de la Dumnezeu.

Lumea cu greu găseşte o linie comună în domeniul tutelării ambientului. Papa a relevat „rezistenţele de ordin economic şi politic” înregistrate la recentul summit de la Copenhaga asupra climei şi a spus că speră ca să se poată ajunge la un „acord” la următoarele întâlniri de la Bonn şi de la Ciudad de Mexico. „Este în joc - a observat - însuşi destinul unor naţiuni”, mai ales insulare. Şi dacă la climă se adaugă fenomenele deşertificării sau exigenţa „unei gestiuni corecte a resurselor naturale”, iată că Africa devine pentru Benedict al XVI-lea o porţiune de planetă extrem de emblematică:
•En Afrique, comme ailleurs…În Africa, la fel ca în alte părţi, este necesar să se adopte măsuri politice şi economice care să asigure ’forme de producţie agricolă şi industrială respectuoase faţă de ordinea creaţiei şi satisfăcătoare pentru necesităţile primare ale tuturor. Cum să uităm, apoi, că lupta pentru accesul la resursele naturale este una dintre cauzele diferitelor conflicte, între altele în Africa, precum şi sursa unui risc permanent în alte situaţii?

Şi imediat, când discursul s-a deplasat puţin spre modalităţile de exploatare a Terrei, Benedict al XVI-lea s-a referit la cele ce se întâmplă în Afghanistan ca şi în America Latină, unde „din păcate”, notează:
•...l'agriculture est ancore liée...Agricultura este legată încă de producţia de droguri şi constituie o sursă deloc neglijabilă de ocupaţie şi de întreţinere. Dacă se vrea pacea, trebuie păzită creaţia prin reconversiunea acestor activităţi. Cer de aceea comunităţii internaţionale, încă o dată, ca să nu se resemneze în faţa traficului de droguri şi a gravelelor probleme morale şi sociale pe care le generează.

Aceasta cerere este urmată de un altul din multele apeluri lansate în discursul său. În acest caz, ceea ce îl preocupă „sunt uriaşele resurse” de bani cheltuite pentru arme mai degrabă decât pentru cei mai săraci:
• J'espère fermament que...Cred, puternic, ca la Conferinţa de examinare a Tratatului de Non-Proliferare nucleară, în program pentru luna mai la New York, să fie luate decizii eficiente în vederea dezarmării progresive, care să poarte la eliberarea planetei de armele nucleare.
În repetate rânduri, Pontiful a pornit de la situaţii specifice pentru a solicita comunitatea internaţională să acţioneze cu mai mare decizie pentru a rezolva crize şi conflicte. Este cazul regiunii Darfur sau al Republicii Democratice Congo, când Papa a fost direct în a stigmatiza „incapacitatea” celor care combat pentru de a se „ieşi din spirala violenţei” dar şi, a spus, „neputinţa” celor care ar trebui să medieze sau, mai rău, „indiferenţa aproape resemnată a opiniei publice mondiale”.

Armele, apoi, alimentează o altă plagă care desfigurează planeta şi provoacă între locuitorii ei „un difuz sens de angoasă”, terorismul:
•En cette circonstance solennelle...În această împrejurare solemnă, doresc să reînnoiesc apelul pe care l-am lansat la 1 ianuarie în timpul rugăciunii „Angelus” tuturor celor care fac parte din grupuri armate de orice tip pentru ca să abandoneze strada violenţei şi să-şi deschidă inima spre bucuria păcii.

La acest punct Papa, care puţin mai târziu va evoca suferinţele pricinuite la milioane de persoane de catastrofele naturale întâmplate în 2009 - de la cutremurele de pământ în Indonezia şi în regiunea italiană Abruzzo, la devastările din Filipine şi în sud-estul asiatic - a constatat că violenţe, dezastre şi degradare ambientală „contribuie la a îngroşa rândurile celor care părăsesc propriul ţinut”. Cerând pentru ei guvernelor „solidaritate şi clarviziune”, Benedict al XVI-lea a deschis capitolul pasionat şi minuţios în apărarea creştinilor persecutaţi:
• En particulier, je voudrais...În special, aş vrea să-i menţionez pe creştinii din Orientul Mijlociu: loviţi în diferite moduri, până şi în exerciţiul libertăţii lor religioase, ei lasă pământul părinţilor lor în care s-a dezvoltat Biserica din primele secole. Tocmai pentru a le oferi un sprijin şi pentru a face simţită apropierea fraţilor în credinţă, am convocat pentru toamna aceasta, Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor asupra Orientului Mijlociu.

În mod analog, cer „respect, siguranţă şi libertate” pentru creştinii din Irak şi integrare pentru cei din Pakistan. Şi lărgind discursul la Europa, unde adversarul creştinismului nu este violenţa dar relativismul care, a afirmat. suscită un „sentiment de consideraţie redusă şi, uneori, de ostilitate”, Benedict al XVI-lea a observat:
•Il est clair que...Este clar că, dacă relativismul este conceput ca un element constitutiv esenţial al democraţiei, se riscă a concepe laicitatea doar în termeni de excludere sau, mai bine zis, de refuz al importanţei sociale a faptului religios. O atare abordare creează totuşi coliziune şi divizare, răneşte pacea, poluează „ecologia umană” şi, refuzând, din principiu, atitudinile diferite de cea proprie, se transformă într-o stradă fără ieşire. Este urgent, de aceea, să se definească o laicitate pozitivă, deschisă, care, bazată pe o justă autonomie dintre ordinea temporală şi cea spirituală, să favorizeze o colaborare sănătoasă şi un sens de responsabilitate împărtăşită.

Pontiful vede un atac la adresa Creaţiei lui Dumnezeu şi a creaturilor sale şi în acele legi sau proiecte care, a spus răspicat, „în numele luptei împotriva discriminării, lovesc fundamentul biologic al diferenţei dintre sexe”, cum se întâmplă în unele State europene sau ale continentului american:
• La liberté ne peut...Libertatea nu poate fi absolută, deoarece Omul nu este Dumnezeu, ci imagine a lui Dumnezeu, creatura sa. Pentru om, drumul de urmat nu poate fi deci propria judecată, sau dorinţa, ci trebuie să consiste, mai degrabă, în a corespunde structurii voinţei Creatorului.

Pe lângă problema respectului pentru creştinii din Ţara Sfântă, Benedict al XVI-lea a implorat pace între israelieni şi palestinieni, cu posibilitatea pentru ambele părţi să se bucure de siguranţa garantată de două State, pe lângă respectul pentru „caracterul sacru” al Ierusalimului, Şi dintre multe sectoare ale umanităţii în căutare de destindere, Pontiful a indicat şi, aproape ca semnale de speranţă, rezultatele obţinute de acele ţări care au pus capăt unor conflicte sau dispute teritoriale: Columbia-Ecuador; Croaţia şi Slovenia, Armenia şi Turcia. Acestea au fost urmate de auspiciile Papei pentru Iran, Liban , Honduras.

Da, a recunoscut Papa, „există atâta suferinţă în omenire şi egoismul uman răneşte creaţia în multiple feluri”. Biserica, a adăugat, arată că răspunsul la năzuinţa de pace universală este Cristos:
• Fixant sur Lui mon regard...Fixând privirea asupra lui, îndemn fiecare persoană de bunăvoinţă să lucreze cu încredere şi generozitate pentru demnitatea şi libertatea omului. Fie ca lumina şi puterea lui Isus să ne ajute să respectăm “ecologia umană”, conştienţi că şi ecologia ambientală va trage beneficiu din aceasta, deoarece cartea naturii este una şi indivizibilă. Numai astfel vom putea consolida pacea, astăzi şi pentru generaţiile care vor veni.

Aici serviciul audio: