Papa la Îngerul Domnului şi Liturghia în Capela Sixtină cu administrarea Botezului
la 14 copii: apel pentru imigraţii exploataţi şi creştinii persecutaţi; fraternitatea
derivată din Botez, model social al unei noi umanităţi
(RV - 10 ianuarie 2010) Inima lui Benedict al XVI-lea este alături de cine suferă,
de migranţi ca şi de creştinii victime ale persecuţiilor în
diferite părţi ale lumii. La rugăciunea „Angelus”, duminică 10 ianuarie, în sărbătoarea
Botezului Domnului, Papa a lansat un vibrant apel împotriva violenţei şi în apărarea
demnităţii persoanei, rănită în aceste zile în Italia de Sud precum şi în Egipt şi
Malaysia. Înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, Pontiful celebrase Sfânta
Liturghie în Capela Sixtină în cadrul căreia a administrat Botezul unui număr de 14
nou născuţi, 7 băieţi şi 7 fete. În predica sa, episcopul Romei a explicat semnificaţia
profundă a acestui sacrament care ne face realmente fii ai lui Dumnezeu şi din care
derivă fraternitatea, ca model social pentru o nouă umanitate.
Imigraţii exploataţi
şi creştinii persecutaţi: la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Angelus” recitată
împreună cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru,
papa Benedict a spus că în aceste ultime zile, două fapte i-au atras atenţia în mod
special: condiţia persoanelor imigrate „care caută o viaţă mai bună în ţări care au
nevoie, din diferite motive, de prezenţa lor”, şi „situaţiile conflictuale, în diferite
părţi ale lumii, în care creştinii sunt obiectul unor atacuri, chiar violente”. Sfântul
Părinte a adresat deci un vibrant apel: • Trebuie să se plece de la miezul problemei!
Trebuie să se plece de la semnificaţia persoanei! Un imigrat este o fiinţă umană,
diferită prin provenienţă, cultură şi tradiţii, dar este o persoană de respectat,
cu drepturi şi îndatoriri, în special în domeniul muncii, unde este mai lesne tentaţia
exploatării, dar şi în cadrul condiţiilor concrete de viaţă. Violenţa nu trebuie să
fie niciodată şi pentru nici un motiv calea pentru a rezolva dificultăţile. Problema
este înainte de toate umană! Invit, la a privi faţa celuilalt şi a descoperi că el
are un suflet, o istorie şi o viaţă, este o persoană, şi că Dumnezeu îl iubeşte cum
mă iubeşte pe mine.
Şi a exprimat consideraţii similare şi „pentru
ceea ce priveşte omul în diversitatea sa religioasă”. Gândul Papei s-a îndreptat,
evident, la recentele atacuri anticreştine înregistrate în Egipt şi în Malaysia: •
Violenţa faţă de creştini în unele ţări a suscitat indignarea
multora, şi pentru că s-a manifestat în zilele cele mai sacre ale tradiţiei
creştine. E necesar ca Instituţiile, atât politice cât şi religioase să
nu omită - reamintesc acest lucru - de a-şi îndeplini propriile responsabilităţi.
Nu poate exista violenţă în numele lui Dumnezeu, nici nu se poate imagina
cinstirea lui ofensând demnitatea şi libertatea propriilor semeni.
Înainte
de referinţa la migranţi şi creştinii persecutaţi, Papa se oprise asupra semnificaţiei
sărbătorii Botezului Domnului, care potrivit calendarului roman sau latin se celebrează
în duminica după 6 ianuarie. Un eveniment, a spus Pontiful, care sugerează foarte
bine „sensul global al festivităţilor Naşterii Domnului, în care tema actului de a
deveni fii ai lui Dumnezeu graţie venirii Fiului unul-născut în umanitatea noastră
constituie un element dominant”. „Dumnezeu - a subliniat - s-a născut pentru ca noi
să ne putem naşte din nou”. Din Botez derivă un model de societate, aceea a fraţilor.
Fraternitatea, a avertizat Papa, „nu se poate stabili prin intermediul unei
ideologii şi cu atât mai puţin prin decretul vreunei puteri constituite”: •
Ne recunoaştem că suntem fraţi plecând de la umila dar profunda conştiinţă
a propriei existenţe de fii ai unicului Tată ceresc. În calitate de creştini, graţie
Duhului Sfânt primit la Botez, ne revine darul şi îndatorirea de a trăi
ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi, pentru a fi ca şi „ferment” al unei noi umanităţi,
solidare şi bogate în pace şi în speranţă.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică
invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Îngerul
Domnului”, binecuvântare ce ajunge astfel nu doar la urechile ci şi la inima ascultătorilor
noştri care o primesc în spirit de credinţă. • Binecuvântarea Sfântului Părinte.
Înainte
de rugăciunea Îngerul Domnului, Papa celebrase Sfânta Liturghie în Capela Sixtină
în cadrul căreia a administrat sacramentul Botezului unui număr de 14 nou-născuţi,
7 băieţi şi 7 fete. Este „o mare zi” pentru aceşti copii, a spus Pontiful, care în
predica sa s-a oprit asupra fragmentului evanghelic după Sfântul Luca cu episodul
botezului lui Isus în râul Iordan. Este prima ocazie, a explicat, în care Isus, ca
om matur, intră în scena publică, după ce a lăsat Nazaretul.
Acum îl găsim
la Ioan Botezătorul, în timp ce mulţimea, spune evanghelistul Luca, „era în aşteptare”: •
El subliniază, astfel, aşteptarea lui Israel, şi vede, în acele persoane
care lăsaseră casele şi ocupaţiilor lor obişnuite, dorinţa profundă
a unei lumi diferite şi de cuvinte noi, care par să afle răspuns chiar în cuvintele
severe, angajante, dar încărcate de speranţă ale Precursorului.
Cel
administrat de Ioan, a explicat Benedict al XVI-lea, este un „botez de pocăinţă”,
un semn care invită la convertire, la a schimba viaţa, deoarece se apropie Acela care
„va boteza cu Duh Sfânt şi foc”: • De fapt, nu se poate aspira la o lume
nouă rămânând scufundaţi în egoismul şi în obişnuinţele legate de păcat.
Chiar şi Isus părăseşte casa şi ocupaţiile obişnuite pentru a ajunge la Iordan. Vine
în mijlocul mulţimii care stă şi îl ascultă pe Botezătorul şi se pune la rând ca toţi
ceilalţi, în aşteptarea de a fi botezat.
Când Ioan îl vede pe Isus apropiindu-se
„intuieşte că în acel Om se află ceva unic, că este misteriosul Altul pe care îl aştepta
şi spre care era orientată toată viaţa sa”. Şi totuşi, a notat Papa, Isus ne surprinde
prin smerenia sa: • La Iordan, Isus se manifestă cu o extraordinară umilinţă,
care recheamă sărăcia şi simplitatea Copilului aşezat în iesle, şi anticipează sentimentele
cu care, la terminarea zilelor sale pământeşti, va ajunge să spele picioarele ucenicilor
şi va îndura umilirea teribilă a crucii.
„Fiul lui Dumnezeu, acela
care este fără păcat - a continuat Papa - se aşează între păcătoşi, arată apropierea
de Dumnezeu în drumul de convertire a omului”: • Isus ia pe umerii să
povara vinei întregii umanităţi, începe misiunea sa punându-se în locul păcătoşilor,
în perspectiva crucii.
Când după botez, Isus iese din apă, a relevat Papa,
se deschid cerurile şi „însuşi glasul Tatălui indică oamenilor prezenţa în lume a
Fiului său care invită la a privi la înviere, la biruinţa lui Cristos asupra păcatului
şi a morţii”. Sfântul Părinte a spus că şi pentru copiii botezaţi se deschid cerurile,
întrucât „Duhul Sfânt va locui în ei ca într-un templu, transformând în profunzime
inima lor”: • Din acest moment, glasul Tatălui îi va chema şi pe ei să
fie fii ai săi în Cristos şi, în familia sa care este Biserica, va dărui fiecăruia
darul sublim al credinţei. Atare dar, acum când nu au posibilitatea de a înţelege
pe deplin, va fi depus în inima lor ca o sămânţă plină de viaţă, care aşteaptă
să se dezvolte şi să aducă rod.
Şi nu a omis să sublinieze rolul determinant
al părinţilor, al naşilor şi naşelor, a căror credinţă reprezintă „premisa necesară
pentru ca Biserica să confere Botezul copiilor lor”. Părinţilor, a observat Papa,
slujitorul care administrează sacramentul le aminteşte că prin aceasta ei îşi asumă
angajamentul de a-i educa pe fiii lor în credinţă: • Aceştia vor trebui
să se străduiască să alimenteze prin cuvintele şi mărturia vieţii lor candelele aprinse
ale credinţei copiilor, pentru ca să poată străluci în această lume a noastră, care
adesea merge orbecăind prin întunericul îndoielii, şi să ducă
lumina Evangheliei care este viaţă şi speranţă.
Benedict al XVI-lea
a amintit că liturgia prezintă Botezul tocmai ca o experienţă de lumină. „Este menirea
Botezului să ilumineze cu lumina lui Cristos, să deschidă ochii la splendoarea sa
şi să introducă în misterul lui Dumnezeu prin lumina divină a credinţei”. În fine,
urarea Pontifului ca credincioşii să poată fie mereu luminaţi de lumina Evangheliei
care ne conduce „la o viaţă mai fericită, mai frumoasă mai solidară, la o viaţă conformă
lui Dumnezeu”.