Benedict al XVI-lea primeşte pe noul ambasador al Turciei pe lângă Sfântul Scaun.
În centrul întâlnirii: dialogul interreligios şi recunoaşterea juridică a Bisericii
catolice
(RV - 7 ianuarie 2009) Dialogul interreligios, pacea în Orientul Mijlociu şi recunoaşterea
juridică a Bisericii catolice: aceste trei teme de mare importanţă au fost abordate
de papa Benedict al XVI-lea în discursul ţinut joi dimineaţă către noul
ambasador turc, Kenan Gürsoy, primit în audienţă pentru prezentarea
Scrisorilor de acreditare. Papa s-a referit cu bucurie la călătoria sa apostolică
în Turcia, în 2006, şi a dat asigurări privind angajamentul catolicilor turci la a
contribui la progresul societăţii.
Papa, amintind vizita în Turcia din 2006,
prima din pontificatul său într-o ţară majoritar musulmană, a reafirmat angajarea
Bisericii Catolice „la a face să înainteze dialogul interreligios într-un spirit de
respect reciproc şi prietenie”. În special, mărturisind credinţa comună în Dumnezeu,
care îi caracterizează pe creştini şi musulmani, şi „străduindu-se să se cunoască
mai bine încât să întărească” legăturile reciproce. Mă rog frecvent, a adăugat, ca
„acest proces să poarte la o mai mare încredere între indivizi, comunităţi şi popoare
mai ales în problematica ariei Orientului Mijlociu”. Catolicii în Turcia, a mai spus
Pontiful, apreciază „libertatea de cult” care este asigurată de Constituţie şi sunt
bucuroşi „să contribuie la bunăstarea concetăţenilor lor”, mai ales în domeniul carităţii.
Apoi, a amintit că Biserica catolică în Turcia „aşteaptă în continuare recunoaşterea
juridică”. O recunoaştere, a evidenţiat, care „ar ajuta-o să se bucure de deplina
libertate religioasă şi să aducă societăţii o contribuţie şi mai mare”.
Turcia,
a afirmat Benedict al XVI-lea, poate „să acţioneze ca punte între Islam şi Occident”
şi „să ofere o contribuţie semnificativă eforturilor pentru a purta pace şi stabilitate
în Orientul Mijlociu”. Sfântul Scaun „apreciază numeroasele iniţiative pe care Turcia
le-a luat deja în această privinţă” şi este „nerăbdător să susţină eforturi ulterioare
pentru a pune capăt conflictului de lungă durată în regiune”. Aşa cum a demonstrat
istoria de atâtea ori, este reflecţia Papei, „disputele teritoriale şi rivalităţile
etnice pot fi rezolvate în mod satisfăcător când sunt ţinute în consideraţie aspiraţiile
legitime ale fiecărei părţi”. Şi a asigurat că Sfântul Scaun atribuie o înaltă prioritate
„căutării unor soluţii juste şi durabile la conflictele din regiune”, în timp ce este
angajat să-şi pună resursele sale diplomatice în serviciul păcii şi reconcilierii.
Papa
a amintit şi faptul că se apropie cea de-a 50-a aniversare a stabilirii relaţiilor
diplomatice dintre Turcia şi Sfântul Scaun, „un rod al pontificatului lui Ioan al
XXIII-lea”, fost delegat apostolic la Istanbul. A exprimat încrederea ca aceste relaţii
să devină din ce în ce mai puternice ca rezultat al unei colaborări asupra multor
importante chestiuni. Pe de altă parte, nu a omis să menţioneze întâlnirea cu patriarhul
Bartolomeu I, la Fanar, unul din momentele de seamă ale călătoriei apostolice în Turcia.
Comunităţile creştine, a amintit, „sunt mândre să-şi îndeplinească partea lor, conştiente
de patrimoniul lor antic şi de contribuţia semnificativă a acestuia adusă civilizaţiei,
nu doar a Turciei dar a întregii Europe. În fine, a mulţumit autorităţilor turceşti
pentru că au facilitat, în Anul Paulin, pelerinajele şi celebrările liturgice în locurile
legate de Apostolul Neamurilor.