Steaua şi Scripturile, luminile care au călăuzit drumul magilor din Răsărit până la găsirea lui Cristos; ei sunt modele de autentici căutători ai Adevărului: Benedict al XVI-lea la rugăcunea "Angelus" în sărbătoarea Epifaniei

(RV - 6 ianuarie 2010) Steaua, element din marea carte a cosmosului plină de semne şi de mesaje divine pentru om şi Scripturile: acestea sunt luminile care au călăuzit drumul magilor din Răsărit până la găsirea Pruncului din Betleem, în care recunosc pe Regele lor şi Fiul lui Dumnezeu: a spus papa Benedict al XVI-lea miercuri, în solemnitatea Epifaniei Domnului, la rugăciunea „Angelus” recitată împreună cu câteva zeci de mii de pelerini reuniţi în Piaţa Sfântul Petru luminată, după zilele ploioase, de soarele amiezii. Magii - a spus Pontiful - sunt modele pentru căutătorii autentici ai adevărului, capabili să trăiască mereu sintonia profundă care există între raţiune şi credinţă, între ştiinţă şi revelaţie.
Papa a transmis urări cordiale creştinilor care urmând calendarul iulian celebrează joi, 7 ianuarie, sărbătoarea Crăciunului şi, fiind astăzi Ziua Misionară a Copiilor a salutat „micii misionari prezenţi în cele cinci continente” încurajându-i „să fie mereu martori ai lui Isus şi vestitori ai Evangheliei sale”.

Dar să ascultăm pe larg alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori, celebrăm astăzi marea sărbătoare a Epifaniei, misterul Manifestării Domnului la toate neamurile, reprezentate de magii veniţi din Răsărit pentru a se închina regelui iudeilor (Cf Mt 2,1-2). Evanghelistul Matei, care povesteşte evenimentul, subliniază cum ei au ajuns până la Ierusalim urmând o stea, zărită la ivirea ei şi interpretată ca semn al naşterii Regelui anunţat de profeţi, adică a lui Mesia. Ajunşi, însă, la Ierusalim, magii a avut nevoie de indicaţiile preoţilor şi cărturarilor pentru a cunoaşte exact locul în care să se ducă, adică Betleem, oraşul lui David (Cf Mt 2,5-6; Mih 5,1).
• Steaua şi Scripturile au fost deci luminile care au călăuzit drumul magilor, care ne apar ca modele ale adevăraţilor căutători ai adevărului.

Ei erau înţelepţi, care cercetau aştrii şi cunoşteau istoria popoarelor. Erau oameni de ştiinţă într-un sens larg, care observau cosmosul reţinându-l ca o mare carte plină de semne şi de mesaje divine pentru om. Ştiinţa lor, de aceea, departe de a se reţine auto-suficientă, era deschisă spre alte revelaţii şi apeluri divine. De fapt, ei nu se ruşinează să ceară instrucţiuni de la capii religioşi ai iudeilor.
• Ar fi putut spune: să ne descurcăm singuri, nu avem nevoie de nimeni, evitând, după mentalitatea noastră de azi, orice „contaminare” dintre ştiinţă şi Cuvântul lui Dumnezeu.

În schimb magii ascultă profeţiile şi le primesc; şi, îndată ce pornesc la drum spre Betleem, văd din nou steaua, drept confirmare a unei perfecte armonii dintre căutarea umană şi Adevărul divin, o armonie ce le-a umplut de bucurie inimile lor de adevăraţi înţelepţi (Cf Mt 2,10). Culmea drumului lor de căutare a fost când s-au găsit în faţa „copilului cu Maria, mama sa (Mt 2,11). Spune Evanghelia: „şi căzând în genunchi, s-au plecat cu faţa la pământ înaintea lui”. Ar fi putut rămâne dezamăgiţi, mai mult, scandalizaţi. În schimb, ca adevăraţi înţelepţi, sunt deschişi la misterul care se manifestă în mod surprinzător; şi cu darurile lor simbolice arată că recunosc în Isus pe Regele şi Fiul lui Dumnezeu.

Tocmai în acel gest se împlinesc oracolele mesianice care anunţă omagiul naţiunilor adus Dumnezeului lui Israel.
Un ultim amănunt confirmă, în magi, unitatea dintre inteligenţă şi credinţă: este faptul că „înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai meargă la Irod, pe un alt drum, s-au întors în ţara lor! (Mt 2,12). Ar fi fost natural să se întoarcă la Ierusalim, în palatul lui Irod şi în templu, pentru a da răsunet descoperirii lor. Însă magii, care l-au ales ca suveran al lor pe Copil, o păzesc în ascuns, după stilul Mariei, sau mai bine, al lui Dumnezeu însuşi şi, astfel cum apăruseră, dispar în tăcere, satisfăcuţi, dar şi schimbaţi de întâlnirea cu Adevărul. Descoperiseră un nou chip al lui Dumnezeu, o nouă regalitate: aceea a iubirii.

Ca de obicei, Papa a încheiat alocuţiunea cu o invocaţie la Maica Domnului:
• Să ne ajute Fecioara Maria, model de adevărată înţelepciune, să fim căutători autentici ai lui Dumnezeu, capabili să trăiască mereu sintonia profundă care există între raţiune şi credinţă, între ştiinţă şi revelaţie.

După recitarea rugăciunii Îngerul Domnului şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, papa Benedict al XVI-lea a spus că este bucuros să adreseze urarea sa cea mai cordială „fraţilor şi surorilor Bisericilor Orientale care celebrează mâine, joi 7 ianuarie, Crăciunul, Sfânta Naştere a Domnului.
• Misterul luminii să fie izvor de bucurie şi de pace pentru fiecare familie şi comunitate.

Şi încă ceva. Papa a amintit că „în solemnitatea Epifaniei este Ziua Misionară a Copiilor, având ca moto „Copiii ajută copiii”. Promovată de Venerabilul papă Pius al XII-lea în 1950, această iniţiativă îi educă pe copii să-şi formeze o mentalitate deschisă spre lume şi să fie solidari cu cei de vârsta lor mai defavorizaţi”. A salutat cu afecţiune pe toţii micii misionari prezenţi în cele cinci continente încurajându-i să fie mereu martori ai lui Isus şi vestitori ai Evangheliei sale.

În fine, în italiană, a salutat pelerinii prezenţi, în special tinerii din Mişcarea „Tra Noi” şi participanţii la obişnuitul cortegiu istorico-folcloric, inspirat anul acesta din tradiţiile oraşelor Alatri, Fiuggi şi Vico din regiunea Laţiu. În timp ce îndrept un gând plin de afecţiune copiilor din Roma, urez tuturor - a spus :
• O frumoasă sărbătoare a Epifaniei.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Pontif la rugăciunea „Îngerul Domnului în sărbătoarea Epifaniei din 2010, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi ascultătorii noştri care o primesc cu inimă deschisă în spirit de credinţă.
• Binecuvântarea Sfântului Părinte,

Aici serviciul audio: