Mesajul lui Benedict al XVI-lea „Urbi et Orbi", în solemnitatea Naşterii Domnului 2009: Bisericii nu îi este teamă să-l ofere, chiar în mijlocul unor atacuri şi persecuţii, pe Pruncul Isus, mister de iubire şi de lumină

(RV - 25 decembrie 2009) Bisericii nu îi este teamă, chiar în situaţiile cele mai dificile, în persecuţii şi în atacuri, deoarece forţa sa este Pruncul Isus, mister de iubire şi de lumină pe care vrea să-l dea lumii întregi: a spus papa Benedict al XVI-lea, în solemnitatea Naşterii Domnului, într-o zi înnorată, vorbind din loggia centrală a Bazilicii Vaticane în tradiţionalul Mesaj de Crăciun transmis în mondoviziune. Mii de credincioşi s-au aflat în Piaţa Sfântul Petru exprimând Pontifului cu mult entuziasm afecţiunea lor. Benedict al XVI-lea a adresat apoi urări de Crăciun în 65 de limbi ale lumii, inclusiv în română, şi a dat binecuvântarea apostolică specială „Urbi et Orbi”, oraşului Roma şi întregii lumi.

Liturghia din zori - a spus Papa -, ne-a amintit că de acum noaptea a trecut, ziua este înaintată; lumina ce se răspândeşte din peştera din Betleem străluceşte peste noi, adică peste „Biserică, marea familie universală a celor care cred în Cristos, care au aşteptat cu speranţă noua naştere a Mântuitorului şi astăzi celebrează în taină actualitatea perenă a acestui eveniment.

La început, în jurul ieslei din Betleem, acel „noi” era aproape invizibil în ochii oamenilor. Aşa cum ne relatează Evanghelia Sfântului Luca, cuprindea, pe lângă Maria şi Iosif, puţini modeşti păstori, care au ajuns la peşteră anunţaţi de îngeri:
• Lumina primului Crăciun a fost ca un foc aprins în noapte. Totul în jur era întuneric, în timp ce în peşteră strălucea lumina adevărată „care luminează pe tot omul” (In 1,9). Şi totuşi, totul s-a petrecut în simplicitate şi în ascuns, după stilul în care Dumnezeu lucrează în istoria mântuirii. Lui Dumnezeu îi place să aprindă lumini circumscrie, pentru a străluci apoi pe rază lungă.

Adevărul, la fel ca Iubirea, - a continuat - „se aprind acolo unde lumina este primită, răspândindu-se apoi în cercuri concentrice, aproape ca prin contact, în inimile şi în minţile tuturor celor care, deschizându-se în faţa strălucirii sale, devin la rândul lor surse de lumină. Este istoria Bisericii care începe drumul său în peştera săracă din Betleem, şi de-a lungul secolelor devine Popor şi izvor de lumină pentru umanitate. Şi astăzi, prin cei care păşesc înaintea Pruncului, Dumnezeu mai aprinde încă focuri în noaptea lumii pentru a chema oamenii să recunoască în Isus „semul” prezenţei sale mântuitoare şi eliberatoare şi să lărgească acel „noi” al celor care cred în Cristos la întreaga omenire.

Oriunde există un „noi” care primeşte iubirea lui Dumnezeu, acolo străluceşte lumina lui Cristos, chiar în situaţiile cele mai dificile.
Biserica, asemenea Fecioarei Maria, - a spus episcopul Romei - îl oferă lumii pe Isus, Fiul, pe care ea însăşi l-a primit în dar, şi care a venit să elibereze omul de sclavia păcatului.
• La fel ca Maria, Bisericii nu îi este frică, deoarece acel Prunc este forţa sa. Dar ea nu-l ţine pentru sine: îl oferă tuturor celor care îl caută cu inimă sinceră, celor umili ai pământului şi celor mâhniţi, victimelor violenţei, tuturor celor care năzuiesc spre binele păcii.

 
Şi astăzi, pentru familia profund marcată de o gravă criză economică, dar mai înainte încă morală, şi de dureroase răni de războaie şi conflicte, cu stilul împărtăşirii şi fidelităţii faţă de om, Biserica repetă cu păstorii: „Să mergem până la Betleem” (Lc 2,15), acolo vom afla speranţa noastră.
Papa priveşte la Biserica întreagă prezentă în lume:
• Acest „noi” al Bisericii trăieşte acolo unde Isus s-a născut, în Ţara Sfântă, pentru a-i invita pe locuitorii săi să abandoneze orice logică de violenţă şi de răzbunare şi să se angajeze cu reînnoită vigoare şi generozitate în drumul spre o convieţuire paşnică.

„Acest „noi” al Bisericii este prezent în celelalte ţări din Orientul Mijlociu. Cum să nu ne gândim la zbuciumata situaţie din Irak şi la acea mică turmă de creştini care trăieşte în regiune?
• Uneori ea suferă violenţe şi injustiţii dar este mereu dispusă să-şi dea contribuţia proprie la edificarea convieţuirii civile contrară logicii ciocnirii şi respingerii vecinului.

Nu lipsesc referinţe la prezenţa Bisericii în Sri Lanka, în Peninsula coreeană şi în Filipine, precum şi în alte ţinuturi asiatice, ca ferment de reconciliere şi de pace. Apoi Benedict al XVI-lea priveşte spre Africa:
• În Continentul african nu încetează să-şi ridice glasul spre Dumnezeu pentru a implora sfârşitul oricărei samavolnicii în Republica Democratică Congo; invită cetăţenii din Guineea şi din Niger la respectarea drepturilor fiecărei persoane şi la dialog; celor din Madagascar le cere să depăşească divizările interne şi să se accepte reciproc.

Invită pe toţi la speranţă, în ciuda dramelor, încercărilor şi dificultăţilor care continuă să-i lovească. Există apoi Biserica din Occident:
• În Europa şi în America de Nord, acest „noi” al Bisericii stimulează la a depăşi mentalitatea egoistă şi tehnicistă, la a promova binele comun şi la a respecta persoanele cele mai slabe, începând de la cele încă nenăscute.

Vorbind despre America Latină, subliniază angajarea Bisericii care ajută statul Honduras la reluarea cursului instituţional:
• În toată America Latină acest „noi” al Bisericii este factor de identitate, plinătate de adevăr şi de caritate pe care nici o ideologie nu îl poate înlocui, apel la respectarea drepturilor inalienabile ale fiecărei persoane şi la dezvoltarea integrală, anunţ de dreptate şi de frăţietate, izvor de unitate.

Credincioasă mandatului Fondatorului ei, - a adăugat Papa - Biserica este solidară cu cei care sunt loviţi de calamităţi naturale şi de sărăcie, chiar şi în societăţile opulente.
• În faţa exodului celor care migrează din pământul lor şi sunt mânaţi departe de foame, de intoleranţă sau de degradarea ambientală, Biserica este o prezenţă care cheamă la primire. Într-un cuvânt, Biserica vesteşte pretutindeni Evanghelia lui Cristos în ciuda persecuţiilor, discriminărilor, atacurilor şi indiferenţei, uneori ostilă, care - mai mult - îi permit să împărtăşească soarta Învăţătorului şi a Domnului ei.

Iubiţi fraţi şi surori, ce mare dar să faci parte dintr-o comuniune care este pentru toţi! Este - a precizat Papa - comuniunea Preasfintei Treimi, din inima căreia a coborât în lume Emanuel, Isus, Dumnezeu-cu-noi. Asemenea păstorilor de la Betleem, să contemplăm plini de uimire şi de gratitudine acest mister de iubire şi de lumină! Crăciun binecuvântat tuturor!

În fine, Papa, cum este tradiţia, a adresat urări de Crăciun în diferite limbi, anul acesta în 65, una în plus în comparaţie cu anul trecut, limba kazahă.
• Punctual, al unsprezecelea în ordine, a fost salutul în limba română.

Mesajul Papei de Crăciun „Urbi et Orbi” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică invocată prin meritele Preasfintei Fecioare Maria, prin mijlocirea Sfinţilor apostoli Petru şi Paul şi a tuturor sfinţilor, din care reproducem finalul:
• Binecuvântarea Apostolică specială.

Un formaţiune a Gărzii Elveţiene şi Famfara Jandarmeriei vaticane împreună cu o formaţiune reprezentativă al corpurilor de armată italiene şi respectiva famfară militară au prezentat onorurile în timp ce s-au intonat imnurile Statului Pontifical şi Republicii Italiene în dangătul de sărbătoare al clopotelor bazilicii Sfântul Petru.
 
Aici serviciul audio: