Benedict al XVI-lea a proclamat virtuţile eroice ale lui Ioan Paul al II-lea şi Pius al XII-lea. Semnate de Pontif, decretele privind cinci noi Sfinţi şi şase noi Fericiţi

RV 19 dec 2009. Benedict al XVI-lea a autorizat sâmbata Congregatia pentru Cauzele Sfintilor la promulgarea decretelor referitoare la 5 noi Sfinti, 6 noi Fericiti si la recunoasterea virtutilor eroice a 10 Slujitori ai lui Dumnezeu care vor deveni, deci, Venerabili. Printre aceştia din urmă, doi papi: Ioan Paul al II-lea şi Pius al XII-lea. Sfântul Părinte a semnat decretele în cadrul audienţei, sâmbătă, la Palatul Apostolic, acordată arhiepiscopului Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Aşadar, o ştire aşteptată îndelung, primită cu bucurie de milioane de credincioşi din întreaga lume: Benedict al XVI-lea a aprobat decretul de recunoaştere a eroicităţii virtuţilor lui Ioan Paul al II-lea, act solemn prin care se pune sigiliul autenticităţii pe faima de sfinţenie a lui Karol Wojtyla. Amintirea papei "venit de departe" este în continuare vie la cinci ani de la trecerea sa la cele veşnice. Semnificativ, profilul său spiritual şi uman este amintit cu emoţie nu numai de credincioşii catolici. Reflecţia arhiepiscopului Angelo Amato:
• "Funeraliile sale au fost unul din cele mai incisive evenimente din ultimii ani, arătând profunda adeziune faţă de persoana şi mesajul său la nivel mondial. Faima sa de sfinţenie, întărită de o participare cum nu s-a văzut niciodată la ultimele momente ale existenţei sale pământeşti, a stat la baza procesului de beatificare şi canonizare. Aceeaşi faimă de sfinţenie, atât de elocventă şi răspândită, l-a convins pe Benedict al XVI-lea să înceapă după două luni parcursul de beatificare, acordând dispensa de la perioada canonică de cinci ani de aşteptare după moarte. Pentru a îndepărta orice echivoc, mă folosesc de ocazie pentru a prezica că procedura a fost observată pe deplin cu obişnuita rigoare, fără nicio excepţie. A fost vorba doar de un parcurs preferenţial".

Odată cu semnarea decretului privind eroicitatea virtuţilor lui Ioan Paul al II-lea, a precizat postulatorul cauzei de beatificare, mons. Slawomir Oder, se completează o etapă şi nu întreaga procedura canonică de recunoaştere publică a sfinţeniei sale. Urmează parcursul privind autenticitatea unei minuni atribuită mijlocirii Venerabilului Ioan Paul al II-lea, şi în caz afirmativ, aşa cum se speră, se va trece la proclamarea sa de "Fericit".

În acelaşi decret de sâmbătă, Benedict al XVI-lea a recunoscut virtuţile eroice ale papei Pius al XII-lea (Eugenio Pacelli). Precursor al Conciliului Vatican al II-lea, Pius XII a apărat cauza păcii în anii teribili ai celui de al Doilea Război Mondial. "Papa Pacelli, afirma Benedict al XVI-lea la împlinirea a 50 de ani de la moarte, a adus mângâiere celor evacuaţi şi prigoniţi, a trebuit să şteargă lacrimi de durere şi să plângă nenumăratele victime ale războiului". "A acţionat deseori în secret şi tăcere, a subliniat Pontiful, tocmai pentru că, în lumina situaţiilor concrete din acel moment istoric complicat", a intuit că "numai în acest fel se putea evita ce-i mai rău şi salva un cât mai mare posibil număr de evrei".

Benedict al XVI-lea a autorizat, totodată, şi recunoaşterea martiriului preotului polonez Jerzy Popieluszko, ucis în 1984 în timpul anilor întunecoşi ai regimului comunist. Mesajul părintelui Popieluszko, în curând la cinstea altarelor cu titlul de Fericit, este de o actualitate stringentă mai ales pentru tineri. Din nou, mons. Angelo Amato:
• "În special celor tineri, pr. Popieluszko continuă să spună mult. Mărturia sa este o invitaţie de a nu se mulţumi cu mediocritatea, de a nu se adapta la modele timpului, de a nu se încrede în paradisuri artificiale, ci de a căuta valori autentice în jurul cărora să-şi construiască existenţa. Credinţa în Cristos are puterea de a da naştere la o forţă atât de mare de rezistenţă încât poate înfrunta şi pericolele, suferinţele sau chiar persecuţiile, şi de a ne raporta la un orizont de viaţă cu adevărat împlinită".

Pe lista decretelor aprobate sâmbătă de Benedict al XVI-lea, figurează şi câteva figuri luminoase de femeie. Dăruită în întregime necesităţilor prin care treceau cei mai slabi, îndeosebi imigranţii, este Fericita australiană Mary MacKillop, care a trăit în secolul XIX şi care în curând va fi proclamată Sfântă. Figura ei reprezintă un simbol de răscumpărare socială şi promovare umană. O altă figură extraordinară este Mary Ward, ale cărei virtuţi eroice au fost acum recunoscut la nivelul Bisericii universale. Mary Ward a trăit în epoca elisabetană şi s-a zbătut, înfruntând mii de dificultăţi, în promovarea drepturilor femeii. Să-l ascultăm pe mons. Angelo Amato:
• "Mary Ward a intuit că salvarea unei societăţi trece prin promovarea rolului femeii şi s-a angajat în acele timpuri nicidecum favorabile, să sprijine educaţia femeilor şi integrarea lor în domeniul culturii şi al muncii. Şi în acest caz vedem că sfinţii, nu rareori, sunt adevăraţi pionieri. Aceste valori care acum sunt universal acceptate, Mary Ward le-a visat şi realizat cu mult înainte, cu patru secole în urmă, ea trecând la cer în 1645".

Vor fi în curând proclamate "Fericite" şi două tinere italiene, Teresa Manganiello şi Chiara Badano. O altă figură cunoscută în Peninsulă este sora Enrica Alfieri, din congregaţia "Surorile Carităţii Sfintei Ioana Antida Thouret", considartă "mama şi îngerul de la San Vittore", închisoarea de la Milano în care şi-a trăit apostolatul chiar cu riscul vieţii. Un episod elocvent din viaţa sa este cel din timpul ultimului război mondial când ocupaţia germană a preluat conducerea penitenciarului "San Vittore" şi au umplut celulele închisorii cu evrei şi dizidenţi politici. Naziştii erau pe punctul să o împuşte pe sora Enrica, dar a fost salvată în ultimul moment de arhiepiscopul Milanului, card. Ildefonso Schuster.

Aici, serviciul audio: