Profesori şi studenţi, la izvoarele Înţelepciunii: Benedict al XVI-lea a întâlnit universitarii din Roma ca pregătire la sărbătoarea Naşterii Domnului

RV 17 dec 2009. Joi seară, la 17.30, Benedict al XVI-lea a prezidat rugăciunea Vesperelor pentru tradiţionala întâlnire cu studenţii universităţilor din Roma, ca pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului. În timpul celebrării vesperelor în bazilica vaticană, icoana Maicii Domnului "Sedes Sapientiae" – darul făcut studenţilor în 2000 de Ioan Paul al II-lea – a fost încredinţată de delegaţia australiană, care a venerat-o în decursul acestui an, unei delegaţii de studenţi din Ţările africane.

Pornind de la antifonul major al zilei – "O, Sapientia" (O, Înţelepciune) – Benedict al XVI-lea a îndemnat studenţii şi profesorii, prezenţi în bazilica vaticană pentru slujba de seară din prima zi a Novenei de Crăciun, să se întrebe cu privire la natura Înţelepciunii care s-a născut la Betleem. La împlinirea timpurilor, a afirmat Papa la predică, Înţelepciunea prevestită de profeţi a luat chip omenesc, chipul lui Isus.
• "Paradoxul creştin constă întocmai în identificarea Înţelepciunii divine, a Logos-ului etern, cu omul Isus din Nazaret şi cu istoria sa. Nu există soluţie la acest paradox decât în cuvântul 'iubire', care în acest caz trebuie scris cu majusculă fiind vorba de o Iubire care depăşeşte infinit dimensiunile umane şi istorice. Aşadar, Înţelepciunea pe care o invocăm (…) este Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Preasfintei Treimi; este Cuvântul care, aşa cum citim în Prologul (Evangheliei) după Ioan, "la început era la Dumnezeu", mai mult "era Dumnezeu", care împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt a creat toate şi care "s-a făcut trup" pentru ni-l descoperi nouă pe acel Dumnezeu pe care nimeni nu-l poate vedea" (cfr Ioan 1,2-3; 14.18).

Un profesor creştin, un student creştin – a reluat Sfântul Părinte la tradiţionala întâlnire cu universitarii din Roma – "poartă înlăuntrul său iubirea pasionată pentru această Înţelepciune, citeşte toate în lumina sa, îi percepe urmele în particulele elementare şi în versurile poeţilor, în codicele juridice şi în evenimentele istoriei, în operele artiştilor şi în expresiile matematice. Fără Înţelepciunea divină nimic nu a fost făcut din toate cele câte sunt (cfr Ioan 1,3) şi prin urmare, în orice realitate creată i se poate vedea reflexul, evident potrivit unor grade şi modalităţi diferite. Inteligenţa umană poate recepta toate realităţile pentru că, într-un anume mod şi o anume măsură, aceasta este părtaşă la însăşi Înţelepciunea creatoare. În cele din urmă, aici se află şi posibilitatea însăşi a studiului, a cercetării şi dialogului ştiinţific din orice sector al cunoaşterii".
• "Ajunşi la acest punct nu pot evita o reflecţie probabil un pic incomodă dar folositoare pentru noi (…) care aparţinem de un ambient academic. Să ne întrebăm: cine era, în noaptea de Crăciun, la grota de la Betleem? Cine a primit Înţelepciunea atunci când s-a născut? Cine a alergat să o vadă, cine a recunoscut-o şi adorat-o? Nu erau învăţaţi ai legii, cărturarii sau cei înţelepţi. Erau Maria şi Iosif, şi apoi păstorii. Ce înseamnă aceasta? Isus va spune într-o zi: "Da, Tată, pentru că aşa ai hotărât în bunătatea ta" şi misterul tău, l-ai revelat celor mici (cfr Matei 11, 25). Dar atunci nu este de folos a studia? Sau de a dreptul dăunător, contraproductiv pentru a cunoaşte adevărul? Istoria de două mii de ani a creştinismului exclude această ultimă ipoteză şi ne sugerează pe cea justă: este vorba de a studia, de a aprofunda cunoştinţele păstrând un suflet caracteristic "celor mici", un spirit smerit şi simplu, ca cel al Mariei, "Scaunul Înţelepciunii".
•"De câte ori ne-a fost teamă să ne apropiem de Grota Betleemului pentru că eram îngrijoraţi că aceasta ar fi o piedică pentru spiritul nostru critic şi "modernitatea" noastră! În schimb, în acea Grotă, fiecare dintre noi poate descoperi adevărul despre Dumnezeu şi adevărul despre om. În acel Copil, născut din Fecioară, cele două adevăruri s-au întâlnit: dorul omului după viaţa veşnică a înduioşat inima lui Dumnezeu, care nu s-a sfiit să ia asupra sa condiţia umană".

În finalul predicii sale Sfântul Părinte a spus că "a-i ajuta şi pe alţii să descopere adevăratul chip al lui Dumnezeu este de fapt prima formă de caritate". De aceea, a elogiat tema actualului an de pastoraţie universitară care pune în centru, întocmai "Euharistia şi caritatea intelectuală".
• "Îi încurajez pe toţi responsabilii instituţiilor universitare să continue împreună, colaborând la construcţia de comunităţi în care toţi tinerii să se poată forma pentru a fi oameni maturi şi responsabili în realizarea civilitaţiei iubirii (…). Fie ca apropiata sărbătoare a Crăciunului să aducă bucurie şi speranţă vouă, familiilor voastre şi întregului ambient universitar, din Roma şi din lumea întreagă!".

Aici, serviciul audio: