O petiţie pentru viaţă, prezentată Parlamentului european cu semnături a sute de mii
de cetăţeni europeni
(RV – 15 decembrie 2009) O petiţie în favoarea vieţii, semnată de cetăţeni europeni
din 27 de ţări ale Uniunii Europene a fost depusă marţi dimineaţă la Strasbourg, fiind
destinată preşedintelui Parlamentului European Jerzy Buzek, şi preşedintelui Comisiei
Petiţii, Erminia Mazzoni. Iniţiativa aparţine Mişcărilor pentru viaţă din Europa.
Sute de mii de cetăţeni europeni au semnat petiţia prin care se cere ca în
interpretarea şi aplicarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii – ca şi în
Convenţia europeană pentru salvgardarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale –
să se recunoască dreptul la viaţă al oricărei persoane umane, încă din momentul conceperii.
Iată reflecţia parlamentarului Carlo Casini, preşedinte al Mişcării pentru viaţă din
Italia şi Preşedinte al Comisiei Afaceri constituţionale a Europarlamentului:
•
„Lipseşte referirea la dreptul la viaţă al copiilor încă nenăscuţi, ca şi în toate
documentele internaţionale. Aşa s-a născut ideea de a face cunoscută şi instituţiilor
vocea celor fără de voce, gândindu-ne la această petiţie din partea tuturor ţărilor
membre ale Uniunii Europene. Practic, iniţiativa s-a conturat în mai 2008, după ce
reprezentanţi ai Mişcării pentru viaţă din Italia, primiţi în audienţă de Sfântul
Părinte, au fost încurajaţi de Papa privind această iniţiativă. Există duşmani
ai vieţii care neagă viaţa, dar sunt mult mai mulţi cei care vor să vorbească, vor
să se facă auziţi, considerând un adevărat holocaust ceea ce se petrece în toate ţările
europene şi în lume: milioane şi milioane de copii nenăscuţi încă sunt ucişi, mai
nou şi în laboratoarele de bio-tehnologie, nu doar prin avort, iar acest lucru este
considerat ca fiind unul secundar şi de lăsat la libera alegere a omului. De aceea
trebuie avut curajul, în ciuda dificultăţilor, de a repeta mereu şi mereu că există
un drept la viaţă al copiilor încă nenăscuţi şi că, deci, şi politicile trebuie să
se inspire din acest principiu”.
Primul pas ar fi de a deschide o autentică
dezbatere asupra temelor care pornind de la viaţă, duc la familie: • „Noi sperăm,
ca prin această iniţiativă, să îndemnăm parlamentul european măcar la o dezbatere,
la o mare dezbatere. Nu cerem să se facă imediat acest lucru, dar măcar – după o pregătire
adecvată – şi după consultări cu experţi, după strângerea documentaţiei necesare,
să se dea un răspuns. Căci în avort, în procrearea artificială este în joc viaţa unei
fiinţe umane, a unui copil, a unei persoane. Nu este oare astfel? La această primă
cerere am adăugat-o şi pe cea a unei recunoaşteri a familiei – ca societate naturală
fondată pe căsătorie şi pe dreptul părinţilor de a-şi educa fii şi fiicele potrivit
ideilor şi criteriilor lor etice, căci şi aceste două aspecte sunt azi în foarte mare
criză”.