Adevărata bucurie şi ieslea de Crăciun în cuvintele Papei care la rugăciunea „Angelus” binecuvântează statuetele „Pruncuşorului”, aminteşte pe cei 4 misionari ucişi în Africa şi ’Ziua pentru noi biserici’ la Roma

(RV - 13 decembrie 2009) Misterul lui Dumnezeu în viaţa noastră este izvorul adevăratei bucurii: astfel, în a treia duminică de Advent, papa Benedict al XVI-lea, la întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului, a invitat credincioşii la a trăi ceea ce ieslea de Crăciun reprezintă: iubire, umilinţă, sărăcie. A făcut-o binecuvântând statuetele Pruncului Isus purtate de copii în Piaţa Sfântul Petru pentru a fie binecuvântate înainte de a le aşeza în ieslea de Crăciun amenajată în familii. Apoi, cuvintele Pontifului în amintirea celor patru misionari ucişi în Africa săptămâna trecută.
Dar să ascultăm alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori, suntem în a treia duminica de Advent. Astăzi în liturgie răsună invitaţia apostolului Paul: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul, şi iarăşi vă spun: bucuraţi-vă…Domnul este aproape!” (Fil 4.4-5). Maica Biserică, în timp ce ne însoţeşte spre sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, ne ajută să redescoperim sensul şi gustul bucuriei creştine, atât de diferită de cea a lumii. În această duminică, potrivit unei frumoase tradiţii, copii din Roma vin ca Papa să le binecuvânteze statuetele Pruncului Isus pe care le vor pune în iesle.

Şi, de fapt, văd aici în Piaţa Sfântul Petru mulţi copii şi adolescenţi, împreună cu părinţii lor, cu învăţători şi catiheţi.
• Mult iubiţilor, vă salut pe toţi cu mare afecţiune şi vă mulţumesc că aţi venit. Este pentru mine un motiv de bucurie faptul de a şti că în familiile voastre se păstrează uzanţa de a pregăti ieslea. Însă nu ajunge să repetaţi un gest tradiţional, oricât de important ar fi. E nevoie să căutaţi să trăiţi în realitatea de toate zilele ceea ce ieslea reprezintă, adică iubirea lui Cristos, umilinţa sa, sărăcia sa. Este ceea ce a făcut Sfântul Francisc la Greccio: a reprezentat în mod real scena Naşterii, pentru a o putea contempla şi adora, dar mai ales pentru a putea pune în practică mai bine mesajul Fiului lui Dumnezeu, care din iubire faţă de noi s-a despuiat de toate şi s-a făcut copil mic.

Binecuvântarea „Pruncuşorilor” - cum se spune la Roma - ne aminteşte că ieslea este o şcoală de viaţă, unde putem învăţa secretul adevăratei bucurii. Aceasta nu consistă în a avea atâtea lucruri, dar în a se simţi iubiţi de Domnul, în a deveni dar pentru alţii şi a le vrea bine.
• Să privim ieslea: Sfânta Fecioară şi Sfântul Iosif nu par o familie foarte norocoasă; au avut primul lor fiu în mijlocul multor mari neajunsuri; cu toate acestea sunt plini de bucurie lăuntrică, deoarece se iubesc, se ajută, şi mai ales sunt siguri că în istoria lor este la lucru Dumnezeu, care s-a făcut prezent în micul Isus.

Apoi Papa a adăugat:
• Şi păstorii? Ce motiv ar fi avut ca să se bucure? Acel Nou-născut nu va schimba desigur starea lor de sărăcie şi de marginalizare. Dar credinţa îi ajută să recunoască în „pruncul înfăşat în scutece, culcat într-o iesle”, „semnul” împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu pentru toţi oamenii „pe care el îi iubeşte” (Lc 2,12.14), chiar şi pentru ei!

Iată, dragi prieteni, în ce consistă adevărata bucurie: este a simţi că existenţa noastră personală şi comunitară este vizitată şi umplută de un mare mister, misterul iubirii lui Dumnezeu. Pentru a ne bucura avem nevoie nu numai de lucruri, ci de iubire şi de adevăr: avem nevoie de un Dumnezeu aproape, care ne încălzeşte inima, şi răspunde aşteptărilor noastre profunde. Acest Dumnezeu s-a manifestat în Isus, născut din Fecioara Maria. De aceea acel Pruncuşor, pe care îl punem în colibă sau în peşteră, este centrul a toate, este inima lumii. Să ne rugăm pentru ca fiecare om, asemenea Fecioarei Maria, să-l poată primi ca centru al propriei vieţi pe Dumnezeu care s-a făcut Prunc, izvorul adevăratei bucurii.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi papa Benedict al XVI-lea s-a referit la „Ziua pentru noi biserici” la Roma, precum şi la uciderea, zilele trecute, a patru misionari în Africa.

 
„În timp ce mulţumesc Centrului „Oratorii Romane” care a organizat manifestarea „Pruncuşorilor”, doresc să amintesc de asemenea că astăzi în dieceza de Roma este „Ziua pentru noi biserici”.
• De fapt, în oraşul nostru, există comunităţi care nu dispun de un loc adecvat de cult, unde Domnul locuieşte cu noi, şi de structuri pentru activităţile formative. Reînnoiesc de aceea tuturor invitaţia la a contribui, pentru ca să poată fi realizate curând centrele pastorale necesare. Mulţumesc pentru generozitatea voastră!

Apoi gândul Papei s-a îndreptat spre misionarii ucişi zilele trecute:
„Săptămâna aceasta mi-au sosit ştiri triste din câteva ţări ale Africii în legătură cu uciderea a patru misionari.
• Este vorba de preoţii părintele Daniel Cizimya, părintele Louis Blondel şi părintele Gerry Roche şi de sora Denise Kahambu. Au fost martori fideli ai Evangheliei, care au ştiut să renunţe cu curaj, chiar cu riscul propriei vieţi. În timp ce exprim apropierea mea rudelor şi comunităţilor care sunt în durere, invit pe toţi să se unească în rugăciune cu mine pentru ca Domnul să-i primească în Casa sa, să-i mângâie pe toţi cei care plâng dispariţia lor şi să poarte, prin venirea sa, reconciliere şi pace.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la recitarea rugăciunii În gerul Domnului împreună cu credincioşii reuniţi duminică, a treia de Advent, în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea Angelus, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri.
 
Aici serviciul audio: