Benedict al XVI-lea către ambasadorul cubanez: îmbunătăţiri privind libertatea religioasă în Insulă. Dezgheţarea relaţiilor cu SUA, o şansă de progres

(RV – 10 decembrie 2009) Dezgheţarea relaţiilor cu Statele Unite, îmbunătăţirea situaţiei libertăţii religioase, criza economică mondială pe care embargoul a făcut-o să fie mai acută şi care necesită să fie înfruntată pe baze etice solide pentru apărarea drepturilor tuturor: acestea sunt elementele principale constatate de Benedict al XVI-lea în analiza sa privind situaţia din Cuba, făcută în discursul adresat noului ambasador al Republicii Cuba pe lângă Sfântul Scaun, Eduardo Delgado Bermudés, pe care Sfântul Părinte l-a primit joi dimineaţă în Vatican pentru prezentarea Scrisorilor de acreditare.

Acum aproximativ 12 ani, într-un context internaţional foarte diferit, urarea lui Ioan Paul al II-lea care a răsunat în Insulele Caraibice şi în lume a fost: „Ca această ţară, Cuba, să se deschidă cu toate minunatele sale posibilităţi către lume şi lumea să se deschidă către Cuba”. Un deceniu după, Benedict al XVI-lea a putut constata că acea urare s-a transformat – „între aşteptări şi dificultăţi” – într-un parcurs realizat în parte de către această insulă şi de către locuitorii săi. Dar, comparativ cu 1998, au fost mai ales deschiderile înregistrate în raporturile cu gigantul său vecin nord-american cele care au întredeschis posibilitatea unei istorii diferite de cea din trecut”.

• „Unele semnale ale unui dezgheţ în relaţiile cu vecinele State Unite ar lăsa să se prevadă noi oportunităţi pentru o abordare reciprocă avantajoasă, în deplin respect faţă de suveranitatea şi de drepturile Statelor şi ale cetăţenilor acestora”.

Azi, a observat Benedict al XVI-lea, Cuba se evidenţiază pentru colaborarea sa cu multe naţiuni „în sectoare vitale precum alfabetizarea şi sănătatea” şi în „promovarea cooperării şi solidarităţii internaţionale”. Şi aceasta în ciuda faptului că actualul scenariu internaţional constrânge guvernele să găsească remedii la gravele consecinţe ale crizei financiare, fără a neglija exigenţele fundamentale ale cetăţenilor, a spus Pontiful:
• „Ca multe alte ţări şi Cuba se confruntă cu consecinţele crizei globale care, unită cu efectele devastatoare ale calamităţilor naturale şi ale embargoului economic, loveşte mai ales persoanele şi familiile cele mai sărace”. În această complexă situaţie se manifestă o dată în plus urgenta necesitate a unei economii care, construită pe solide baze etice, să pună în centrul intereselor sale persona şi drepturile acesteia, bunăstarea ei spirituală şi materială”.

Implicată cu mare intensitate de mai multe luni în pregătirile pentru celebrarea – în 2012 – a celui de-al patrulea centenar de la descoperirea şi prezenţa imaginii binecuvântate a Maicii Domnului a Carităţii, Maică şi Patroană a Cubei, Biserica din insula Caraibică este o instituţie – a asigurat Papa – „care se simte aproape de populaţie” şi „care vrea să-şi aducă propria contribuţie prin ajutorul său modest şi eficient”, exprimându-şi totodată speranţa unei mai mari deschideri faţă de exerciţiul libertăţii religioase:
• „Sper - a spus Papa - să continue multiplicarea semnalelor concrete de deschidere faţă de exerciţiul libertăţii religioase, aşa cum s-a făcut în ultimii ani, ca de exemplu posibilitatea de a celebra Sfânta Liturghie în unele închisori, de a realiza procesiuni religioase, de a se îngriji de repararea şi de restituirea unor locaşuri de cult şi de construirea altora, sau de posibilitatea de a dispune de tutele sociale pentru preoţi şi pentru persoanele consacrate. Astfel comunitatea catolică poate exercita mai liber misiunea pastorală care-i este specifică”.
Anticele rădăcini creştine – a continuat Papa – au dat Cubei „un extraordinar patrimoniu spiritual şi moral care a contribuit în mod decisiv la crearea „sufletului cubanez”, dându-i un caracter şi o personalitate proprie”. Ar fi de dorit – a conclus Benedict al XVI-lea – ca dialogul cu autorităţile cubaneze, în mod analog cu alte naţiuni – să ducă la definirea unui cadru normativ pentru „corectul şi niciodată întrerupt raport dintre Vatican şi Cuba”, care garantează o adecvată dezvoltare a vieţii şi activităţii pastorale a Bisericii în acea naţiune”:
• „În acest sens, serviciul principal oferit Bisericii cubaneze este vestirea lui Isus Cristos şi mesajul său de iubire, de iertare şi de reconciliere în adevăr. Un popor care parcurge această cale de armonie este un popor care are speranţa unui viitor mai bun”.

Aici serviciul audio: