Rugăciunea lui Benedict al XVI-lea la statuia Neprihănitei: Fecioara Maria să purifice inimile adesea intoxicate de răul amplificat de mass-media

(RV - 9 decembrie 2009) „Maria este mama cere repetă oamenilor din timpul nostru: nu vă fie frică, Isus a învins răul, l-a învins eliberându-ne de stăpânirea sa”; „acolo unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul”. A spus papa Benedict al XVI-lea marţi, după amiază, 8 decembrie, în timpul tradiţionalul acte de venerare la statuia Neprihănitei din Piaţa Spaniei în centrul Romei. Era prezent, între alţii, cardinalul Agostino Vallini, vicar general al Papei pentru dieceza de Roma şi primarul Gianni Alemanno, primarul Romei.

Aşadar, şi anul acesta Sfântul Părinte a fost primit cu căldură de mulţimea credincioşilor în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Fericitei Fecioare Maria la coloana străjuită de statuia Neprihănitei din inima Romei. Mulţi au sfidat ploaia şi vremea rece în aşteptarea Pontifului pentru acest omagiu public adus Fecioarei Maria, care, oarecum, veghează asupra oraşului Roma, cu prezenţa ei tăcută şi elocventă, discretă şi liniştitoare.
Aici la picioarele ei, papa Benedict al XVI-lea a recitat o mişcătoare rugăciune şi a ţinut un important discurs pe care îl propunem în întregime:

Iubiţi fraţi şi surori,
În inima oraşelor creştine, Maria constituie o prezenţă plăcută şi liniştitoare. Cu stilul ei discret dăruieşte tuturor pace şi speranţă în momentele vesele şi triste ale existenţei. În biserici, în capele, pe zidurile clădirilor: o pictură, un mozaic, o statuie aminteşte prezenţa Mamei care veghează constant asupra fiilor ei. Şi aici în Piaţa Spaniei, Maria este aşezată sus, ca pentru a veghea supra Romei.

Ce spune Maria oraşului? Ce aminteşte tuturor prezenţa sa? Aminteşte că „acolo unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul”(Rom 5,20) - cum scrie apostolul Paul. Ea este Mama Neprihănită care repetă şi oamenilor din timpul nostru: nu vă fie teamă, Isus a învins răul; l-a învins din rădăcină, eliberându-ne de stăpânirea sa.

Cât de mult avem nevoie de această veste frumoasă! În fiecare zi, de fapt, prin ziare, televiziune, radio, răul este povestit, repetat, amplificat, obişnuindu-ne cu lucrurile cele mai oribile, făcându-ne insensibili şi, într-un oarecare mod, intoxicându-ne, deoarece negativul nu este mistuit în întregime şi zi de zi se acumulează. Inima se împietreşte iar gândurile se întunecă. De aceea oraşul are nevoie de Maria, care cu prezenţa ei ne vorbeşte despre Dumnezeu, ne aminteşte despre victoria Harului asupra păcatului, şi ne face să sperăm şi în situaţiile, omeneşte vorbind, cele mai dificile.

În oraş trăiesc - sau supravieţuiesc - persoane invizibile, care din când în când apar în prima pagină sau pe ecranele de televiziune, şi sunt exploatate până la ultimul, cât timp ştirea şi imaginea atrag atenţia. Este un mecanism pervers, căruia, din păcate, cu greu i se rezistă. Oraşul mai întâi ascunde iar apoi expune publicului. Fără milă, sau cu o falsă compasiune. Există în schimb în fiecare om dorinţa de a fi primit ca persoană şi considerat o realitate sacră, deoarece fiecare istorie umană este o istorie sacră, şi cere cel mai mare respect.

Oraşul, iubiţi fraţi şi surori, suntem noi toţi! Fiecare contribuie la viaţa şi la atmosfera sa morală, în bine sau în rău. În inima fiecăruia dintre noi trece hotarul dintre bine şi rău şi nimeni dintre noi nu trebuie să se simtă îndreptăţit să judece pe ceilalţi, ci mai degrabă fiecare trebuie să simtă îndatorirea de a deveni mai bun! Mass-media, mijloacele de comunicare în masă tind să facă să ne simţim mereu „spectatori”, ca şi cum răul i-ar privi doar pe alţii, şi anumite lucruri nouă nu ni s-ar putea întâmpla niciodată. În schimb, suntem toţi „actori” şi, în rău ca şi în bine, comportamentul nostru are o influenţă asupra altora.
 
Adesea ne plângem de poluarea aerului, care în anumite locuri ale oraşului este irespirabil. Este adevărat: e nevoie de angajarea tuturor pentru a face oraşul mai curat. Şi cu toate acestea există o altă poluare, cea a spiritului; aceasta face feţele noastre mai puţin surâzătoare, mai întunecate, ne face să nu ne salutăm între noi, să nu ne privim în faţă…Oraşul este formt din chipuri, dar, din păcate, dinamicele colective ne pot face să pierdem percepţia profunzimii lor. Vedem totul la suprafaţă. Persoanele devin corpuri, şi aceste corpuri ajung să-şi piardă sufletul, devinnd lucruri, obiecte fără chip, permutabile, bunuri de consum.

Maria Imaculata ne ajută să redescoperim şi să apărăm profunzimea persoanelor, pentru că în ea se află o transparenţă perfectă a sufletului în trup. Este puritatea în persoană, în sensul că spirit, suflet şi trup sunt în ea pe deplin coerente între ele şi cu voinţa lui Dumnezeu. Preasfânta Fecioară ne învaţă să ne deschidem lucrării lui Dumnezeu, pentru a privi pe alţii aşa cum îi priveşte el: pornind de la inimă. Şi la a-i privi cu îndurare, cu iubire, cu duioşie infinită, mai ales pe cei mai singuri, dispreţuiţi, exploataţi. „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul”.

Doresc să aduc omagiu în mod public tuturor celor care în tăcere, nu în cuvinte ci cu faptele, se străduiesc să practice această lege evanghelică a iubirii, care poartă lumea înainte. Sunt atâţia, şi aici la Roma, şi rar fac ştire. Bărbaţi şi femei de orice vârstă, care au înţeles că nu foloseşte a condamna, a se plânge, a recrimina, ci valorează mai mult a răspunde răului cu binele. Aceasta schimbă lucrurile: sau mai bine, schimbă persoanele şi, în consecinţă, face mai bună societatea.

Dragi prieteni romani, şi voi toţi care trăiţi în acest oraş! În timp ce suntem copleşiţi de ocupaţiile zilnice, să ne aplecăm urechea la glasul Mariei. Să ascultăm chemarea ei silenţioasă dar presantă. Ea spune fiecăruia dintre noi: unde s-a înmulţit păcatul, să poată să se reverse din prisosinţă harul, plecând tocmai de la inima ta şi de la viaţa ta! Şi oraşul va fi mai frumos, mai creştin, mai uman.

Îţi mulţumim, Mamă Sfântă, pentru acest mesaj al tău de speranţă. Îţi mulţumim pentru prezenţa ta tăcută dar elocventă în inima oraşului nostru. Fecioară Neprihănită, Salus Populi Romani, roagă-te pentru noi!

Aici serviciul audio: