Pregătire de Crăciun pentru deţinuţi: cardinalul vicar Agostino Vallini a celebrat Sf.Liturghie în închisoarea "Regina Coeli" din Roma

(RV - 6 decembrie 2009) „Vă port salutul şi urările Sfântului Părinte”: astfel cardinalul Agostino Vallini, vicar al Papei pentru dieceza de Roma, a deschis celebrarea Sfintei Liturghii de pregătire la sărbătoarea Naşterii Domnului, oficiată duminică dimineaţă în închisoarea Regina Coeli din Roma. La Liturghie au fost prezenţi voluntari, gardieni şi aproximativ o sută de deţinuţi.

„În pustiul acestei vieţi este posibil a deschide o stradă nouă, un drum nou; şi eu am trecut prin momente dificile, iar forţa mea a fost mereu cuvântul lui Dumnezeu. Dea Domnul să fie aşa şi pentru voi”. Cu acest mesaj de speranţă, cardinalul Vallini i-a salutat pe deţinuţii prezenţi la Liturghia de pregătire pentru Crăciun. Dar ce înseamnă a trăi o asemenea zi de sărbătoare în închisoare? Răspunde părintele Vittorio Trani, capelanul închisorii Regina Coeli:
• Dacă ar trebui să spun pe scurt cum se trăieşte Crăciunul în închisoare, aş zice că este ziua cea mai grea, cea mai apăsătoare. Nu pentru că, în sine, Crăciunul este apăsător, ci pentru ceea ce reprezintă sărbătoarea în cultură, în tradiţie ajungând să fie o zi de mare dificultate pentru ei, întrucât sunt departe de rude, de copii, de familii…Nu am văzut niciodată plângând mulţi deţinuţi, decât la Crăciun. Este o zi care, în general, se pregăteşte, se caută a o petrece cât se poate mai bine şi tocmai această împărtăşire a sărbătorii cu cei dragi, poartă gândul la ce înseamnă Crăciunul în sine şi lucrurile la care se renunţă fiind în închisoare, stând departe de familie.

Foarte simţită a fost participarea deţinuţilor la Liturghia celebrată de cardinalul Vallini care spune:
• Părintele Vittorio Trani, capelanul, mi-a explicat sensul spaţiului numit „rotonda” din Regina Coeli, pe unde trece o lume plină de angoasă, de durere, de fragilitate, de păcat, dar şi o lume unde are loc reconstruirea fiinţei. Acesta este locul rugăciunii. Închisoarea Regina Coeli nu are o capelă iar deţinuţii, duminica, se regăsesc aici pentru celebrare şi - aş vrea să spun - pentru a-şi reîncepe viaţa, a căpăta încredere în sine, curajul de a reîncepe. Deoarece acolo unde intră Domnul, acolo se poate începe de la capăt. Fireşte, şi noi care suntem afară trebuie să facem ceva pentru a ajuta aceşti oameni să reînceapă. Mă gândesc cât de important ar fi să se intensifice simţul de solidaritate, de exemplu, oferind de lucru acestor persoane. Închisoarea nu este o soluţie pentru atâtea forme de deviere de la comportamentul drept; este o soluţie de emergenţă. Dar soluţia adevărată, poate, este aceea de a reda ocazii de demnitate acestor oameni.

Aici serviciul audio: