Egalitatea tratamentului juridic şi financiar între şcolile catolice şi şcolile de Stat: Benedict al XVI-lea, primind sâmbătă în audienţă un grup de episcopi brazilieni în vizită "ad Limina"

RV 05 dec 2009. Riscurile din teologia eliberării şi importanţa educaţiei catolice pentru formarea persoanei umane, au fost temele forte din discursul papei Benedict al XVI-lea adresat episcopilor din Brazilia, din regiunile ecleziastice Sud 3 şi Sud 4, primiţi sâmbătă în audienţă cu ocazia vizitei lor "ad Limina Apostolorum". Succesorul lui Petru a pus accentul pe "laicitatea sănătoasă" şi pe contribuţia instituţiilor culturale catolice la dezvoltarea societăţii braziliene.

Sfântul Părinte a amintit împlinirea, recent, a 25 de ani de la instrucţiunea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei "Libertatis nuntius" cu privire la unele aspecte referitoare la teologia eliberării. Acest document, a afirmat Pontitul, sublinia "riscul pe care-l prezintă asumarea acritică, făcută de unii teologi, de teze şi metodologii de sorginte marxistă". Papa a notat că răzvrătirea, dezbinarea, disensul şi anarhia provocate de această mişcare a creat în comunităţile diecezane din Brazilia "o mare suferinţă şi o gravă pierdere de forţe vii":
• ... Papa i-a rugat stăruitor pe cei care s-au simţit "atraşi, implicaţi şi atinşi în adâncul lor de anumite principii amăgitoare ale teologiei eliberării, să aprofundeze din nou documentul amintit. Apoi, reluând enciclica "Fides et Ratio", a afirmat că regula supremă a credinţei în Biserica Catolică provine din unitatea statornicită de Duhul Sfânt între Sfânta Scriptură, Tradiţia Sacră şi Magisteriul Bisericii printr-o relaţie de o atare reciprocitate încât cele trei aspecte nu pot subzista de o manieră independentă".

Referindu-se în cea mai mare parte a discursului său la cultura catolică, Papa făcut trimitere în mod special la realitatea universităţilor şi a şcolilor, îndreptându-şi atenţia spre comunităţile academice care s-au născut la umbra umanismului creştin:
• "Şcoala catolică printr-o convinsă sinergie cu familiile şi comunităţile bisericeşti, să promoveze acea unitate dintre credinţă, cultură şi viaţă care constituie finalitatea fundamentală a educaţiei creştine". La rândul lor, şi şcolile Statului, a reluat Pontiful, "urmând forme şi modalităţi specifice", pot fi ajutate în misiunea lor educativă "de prezenţa unor profesori cu credinţă – în primul rând dar nu singurul, de profesorii de religie catolică – şi de elevi formaţi în spiritul creştin", contribuţie ce poate fi oferită prin colaborarea familiilor şi a comunităţilor creştine. În acest sens, a continuat Sfântul Părinte, "o laicitate sănătoasă a şcolii nu implică negarea transcendenţei, nici o pură neutralitate în faţa premiselor şi valorilor morale" care sunt la baza unei formări autentice a persoanei, inclusiv a educaţiei religioase.
• "Şcoala catolică nu poate trăi separat de celelalte instituţii educative". Rolul ei, de fapt, este acela de a fi "în serviciul societăţii", desfăşurând un "serviciu de utilitate publică ce nu este rezervat doar elevilor şi studenţilor catolici" dar rămâne deschisă la toţi cei care doresc să beneficieze de un parcurs educativ calificat. Problema egalităţii juridice şi economice între şcoala catolică şi şcoala de Stat, a fost observaţia Papei, poate fi pusă în mod adecvat "dacă se recunoaşte rolul primar al familiei", după cum este indicat şi în articolul 26 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, unde se spune că "părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învaţământ pentru copiii lor".
• "Angajamentul plurisecular al şcolii catolice se plasează în această direcţie, mânaţi de forţa care face din Cristos 'centrul procesului nostru educativ'.

Vorbind despre universităţile catolice, Papa a spus că Biserica "a fost dintotdeauna solidară cu universităţile şi cu vocaţia acesteia de a conduce omul la cele mai înalte nivele de cunoaştere a adevărului". Benedict al XVI-lea a mulţumit în acest sens diferitelor Congregaţii religioase care au întemeiat şi conduc mai departe universităţi renumite, amintind în acelaşi timp că acestea nu aparţin doar celor care le-au deschis sau care le frecventează dar sunt expresie a întregii Biserici şi a patrimoniului său de credinţă.