Benedict al XVI-lea: Sf. Andrei Apostolul să ne înveţe să-l urmăm pe Isus cu promptitudine
şi să vorbim cu entuziasm despre el altora
(RV - 30 noiembrie 2009) Papa în cateheza despre Sfântul Andrei apostolul: să ne
înveţe să-l urmăm pe Isus cu promptitudine şi să vorbim cu entuziasm despre
el altora. La 30 noiembrie, în ambele tradiţii creştine, răsăriteană şi apuseană
se sărbătoreşte Sfântul Apostol Andrei. Papa i-a dedicat o cateheză în timpul audienţei
generale din 14 iunie 2006. Andrei este fratele mai mic al Sfântului Petru: tocmai
din cauza legăturii fraterne dintre aceşti doi apostoli - spunea Benedict al XVI-lea
- „Biserica Romei şi Biserica Constantinopolului se simt între ele în mod special
Biserici surori”. Pentru a sublinia acest raport, Paul al VI-lea a restituit în 1964
relicva Sfântului Andrei, păstrată până atunci în bazilica vaticană, episcopului mitropolit
ortodox al oraşului Patras din Grecia, unde, potrivit tradiţiei, Apostolul a fost
răstignit pe o cruce specială în formă de x, numită apoi Crucea Sfântului Andrei.
Papa
aminteşte faptul că Sfântul Andrei a fost primul care l-a urmat pe Isus - motiv pentru
care tradiţia creştină bizantină îl numeşte „primul chemat - protoclitos”, şi el a
fost acela care l-a condus la Învăţătorul pe fratele mai mare, Petru, spunând în mod
cât se poate de clar: „L-am aflat pe Mesia”. Dar Andrei este şi ucenicul întrebărilor:
nu se teme, de exemplu, să-l întrebe pe Isus cum cinci pâini şi doi peşti ar putea
potoli foamea la atâta lume; apoi, când Domnul vorbeşte despre distrugerea Templului
de la Ierusalim, el îl întreabă când se va întâmpla aceasta. Răspunsurile lui Isus
nu sunt niciodată scontate: • Din această situaţie putem deduce că nu
trebuie să ne temem de a pune întrebări lui Isus, dar în acelaşi timp trebuie să fim
gate să primim învăţămintele, chiar cele surprinzătoare şi dificile, pe care el ni
le dă.
Andrei - a relevă Papa - este un om care caută şi care vrea
să cunoască îndeaproape realitatea lui Isus. Este un om de speranţă care poartă altora
credinţa fără a ţine cont de pericole. Şi în timp ce Petru se duce la Roma, Andrei
îl vesteşte pe Cristos în rândul grecilor. Cei doi fraţi care l-au urmat imediat şi
fără ezitări pe Învăţătorul la invitaţia de a deveni pescari de oameni, mor asemenea
lui pe Cruce. Cea a lui Andrei este în formă de „X”, cum s-a spus, numită şi Crucea
Sfântului Andrei. Potrivit unei străvechi tradiţii, Apostolul, puţin înainte de a
muri, a numit Crucea fericită, deoarece înainte de el, a purtat-i Cristos: •
Noi trebuie să învăţăm de aici o lecţie foarte importantă: crucile noastre capătă
valoare dacă sunt considerate şi primite ca parte a crucii lui
Cristos, dacă sunt atinse de reverberaţia luminii sale. Numai
de la acea Cruce şi suferinţele noastre sunt înnobilate şi captă adevăratul lor sens.
Apoi,
Papa conclude: • Apostolul Andrei, deci, să ne înveţe să-l urmăm pe
Isus cu promptitudine (Cf Mt 4,20; Mc 1,18), să vorbim cu
entuziasm despre el tuturor celor pe care îi întâlnim, şi mai presus de toate să
cultivăm cu el un raport de adevărată familiaritate, conştienţi că numai în el putem
găsi sensul ultim al vieţii şi morţii noastre.