Papa comemorează cei 25 de ani ai păcii dintre Argentina şi Chile, mediată de Sfântul Scaun în pontificatul lui Ioan Paul al II-lea: exemplu despre felul cum se poate evita barbaria războiului

(RV - 28 noiembrie 2009) Palatul Apostolic din Vatican a oferit sâmbătă dimineaţă cadrul solemn al unei importante ceremonii comemorative. Primind în audienţă preşedinţii statelor Argentina şi Chile, Cristina Fernández de Kirchner şi respectiv Michelle Bachelet, Benedict al XVI-lea a amintit cei 25 de ani care s-au scurs de la istorica mediere a lui Ioan Paul al II-lea care, în 1978, a reuşit să preîntâmpine între cele două State latin-americane un conflict armat din cauza unui contencios în zona australă, un spaţiu maritim strategic pentru trecerea dintre Oceanul Atlantic şi Pacific.

Un braţ de mare contestat, o sută de ani de contraste, începute la sfârşitul secolului al XVIII-lea, între două ţări pentru a stabili căruia dintre ele îi revenea suveranitatea şi apoi cuvântul lăsat armelor, considerate ultima opţiune decisivă. Dar nu va fi aşa între Argentina şi Chile în 1978. Cărţile de istorie amintesc astăzi că adevăratul protagonist al unui război transformat în pace a fost noul-ales şi tânărul Pontif, Ioan Paul al II-lea, cel mai tempestiv dintre toţi, care a înlocuit absurditatea armelor cu arma raţiunii. În prezenţa celor două numeroase delegaţii ale ambelor State latin-americane primite în Sala Clementină cu puţin înainte de ora 12, Benedict al XVI-lea a amintit înainte de toate rolul şi meritele jucate în rezolvarea contenciosului de predecesorul său, care au dus în 1984 la semnarea unui document oficial care să prevadă recunoaşterea suveranităţii chiliene asupra braţului de mare disputat:
• El Tratado de Paz y de Amistad, y la mediación…Tratatul de Pace şi de Prietenie, şi medierea care l-au făcut posibil, este indisolubil legat de iubita figură a lui Ioan Paul al II-lea care, mişcat de sentimente de afecţiune pentru acele iubite naţiuni şi în linie cu munca sa neobosită ca mesager şi artizan de pace, nu a ezitat să accepte sarcina delicată şi crucială de a fi un mediator în această dispută.

O sarcină, a continuat Papa, pe care Ioan Paul al II-lea a îndeplinit-o cu succes datorită colaborării mai multor personalităţi ecleziastice, înainte de toate, cea a cardinalului Samoré, care a „urmărit - a spus - toate vicisitudinile negocierilor. lungi şi complexe”, şi cea a cardinalului secretar de Stat, pe atunci, Agostino Casaroli, pe lângă exponenţii celor două guverne.

După douăzeci şi cinci de ani - a observat Benedict al XVI-lea, „putem constata cu satisfacţie” cum acest eveniment istoric a contribuit pozitiv la a întări între aceste „ţări surori” sentimente „de fraternitate şi de o mai strânsă cooperare şi integrare”. Dar mai presus de toate, a adăugat. Tratatul de pace:
• …es un ejemplo luminoso de la fuerza…este un exemplu luminos despre forţa spiritului uman şi dorinţa de pace împotriva barbariei şi absurdităţii violenţei şi războiului ca mijloc pentru a rezolva contrastele (…) De aceea, este necesar a persevera în orice moment cu voinţă fermă şi până la ultimele consecinţe în încercarea de a rezolva controversele printr-o reală dorinţă de dialog şi de acord, prin negocieri pline de răbdare şi angajamentele necesare, ţinând cont de revendicările juste şi de interesele legitime ale tuturor.

Acest lucru este posibil, a afirmat Papa, dacă cine este chemat să slujească cetăţenii este susţinut „de puternice convingeri morale”, de seninătatea de suflet şi de „căutarea constantă a binelui comun naţional, regional şi mondial”:
• La consecución de la paz, en efecto, requiere…Obţinerea păcii, de fapt, prevede promovarea unei autentice culturi a vieţii, care să respecte demnitatea umană în plinătatea ei, unită cu întărirea familiei ca celulă fundamentală a societăţii. Cere şi lupta împotriva sărăciei, a corupţiei şi violenţei, accesul la o formare de calitate pentru toţi, un suport pentru creşterea economică, consolidarea democraţiei şi eliminarea violenţei şi exploatării, în special împotriva femeilor şi copiilor.

Schimbul de daruri a încheiat întâlnirea cu Papa, apoi cele două delegaţii au coborât în cunoscutele „Grote Vaticane” pentru a venera mormântul lui Ioan Paul al II-lea. Aici, cardinalul Angelo Comastri, vicar al Papei pentru Cetatea Vaticanului, le-a adresat un scurt discurs apoi fiecare preşedintă a depus o coroană de flori la mormânt, oprindu-se pentru câteva clipe în reculegere.

Dintre autorităţile celor două ţări, prezente la ceremonie, menţionăm, pentru Chile, pe cardinalul arhiepiscop de Santiago, Francisco Javier Erràzuriz, şi preşedintele episcopilor chilieni, episcopul de Rancagua, Alejandro Goic, în timp ce pentru Argentina, vicepreşedintele Conferinţei episcopale mons. José Maria Arancedo, arhiepiscop de Santa Fe de la Vera Cruz.

Terminată rugăciunea, cele două delegaţii s-au transferat la centrul Casina Pio IV, unde preşedinta Kirchner şi preşedinta Bachelet, în presenţa cardinalului secretar de Stat, Tarcisio Bertone, au luat cuvântul pentru a esprima gratitudinea ţărilor lor pentru darul păcii, în special faţă de cine - precum Ioan Paul al II-lea şi cardinalul Samoré - au lucrat neobosit pentru a se ajunge la ea.

O placă comemorativă pentru a 25-a aniversare a evenimentului a fost descoperită în Casina Pius al IV-lea, însoţită de asigurarea din partea cardinalului Bertone că Sfântul Scaun va continua “să ofere contribuţia sa sinceră şi umilă la tot ceea ce ajută la sporirea şi consolidarea roadelor Tratatului de Pace şi de Prietenie”, cu “speranţa ca climatul de colaborare şi acord obţinut în sud să se răspândească în tot continentul şi în lume”.

Aici serviciul audio: