2009-11-22 17:23:03

Reacţii la discursul Papei adresat artiştilor: Giuseppe Tornatore, Kristof Zanussi şi arhiep. G. Ravasi


RV 22 nov 2009. Au făcut înconjurul lumii şi au trezit un amplu ecou, cuvintele prin care sâmbătă Benedict al XVI-lea s-a adresat celor peste 250 de artişti de renume internaţional în Capela Sixtină. Iluştrii participanţi şi-au manifestat preţuirea în mod deosebit faţă de dorinţa Papei de a reface prietenia dintre Biserică şi artă şi pentru a fi recunoscut artei şi slujitorilor ei măestria de a ajunge la inima oamenilor prin limbajul frumuseţii şi al speranţei. "Fiţi conştienţi de marea răspundere de a comunica frumuseţea, fiţi vestitori şi mărturisitori de speranţă pentru omenire", a răsunat apelul vibrant al Pontifului Roman.

Redacţia centrală a intervievat câţiva dintre protagoniştii acestui eveniment special. Mai întâi, regizorul italian Giuseppe Tornatore, premiul Oscar pentru filmul "Noul cinema Paradiso:
• "Întâlnirea dar mai ales discursul Sfântului Părinte mi s-au părut o mângâiere pe faţa culturii într-un timp în care cultura este batjocorâtă".

Printre intelectualii din lumea cinematografiei şi a teatrului, regizorul Ugo Gregoretti:
• "Evenimentul este în sine unul minunat. În Capela Sixtină, apoi, este prima dată când am intrat pe uşa principală. Se respiră o sedimentare de civilizaţie şi cultură foarte emoţionantă".

Împărtăşiţi apelul Papei ca artiştii să devină "mărturisitori de speranţă"? Arta este într-adevăr capabilă să reaprindă speranţa în sufletul omului? Răspunde mai departe regizorul italian Ugo Gregoretti:
• "Sigur că împărtăşesc apelul Papei. Nutresc şi un minimum de scepticism cu privire la capacitatea practică, concretă a artei de a exercita o influenţă. Fără îndoială, însă, ea este întotdeauna un fel de dig, o apărare în faţa agresiunii zilnice a non-artei. Spunea Garcia Lorca: 'cultura costă, dar incultura costă şi mai mult'.

La aşteptările artiştilor după această întâlnire cu Benedict al XVI-lea, se referă şi regizorul polonez Kristof Zanussi:
• "Aceasta este aşteptarea noastră: ceva mai multă iniţiativă din partea Bisericii pentru a face un pas înainte spre lumea spectacolului, a artiştilor. Pentru că se ştie că artiştii, din partea lor, nu vor face niciodată acest pas".

Credeţi că Biserica ar trebui, să spunem astfel, să acorde o libertate mai mare artelor, să nu impună canoane prea rigide? Răspunde Kristof Zanussi:
"Nu. Dimpotrivă, cred că prezenţa unor canoane rigide este necesară. Arta de astăzi este în decadenţă pentru că nu mai are nicio limită. Nu cred că Biserica îngrădeşte în vreun fel libertatea, dar este nevoie de inspiraţie întrucât arta, inclusiv arta sacră, este deseori de o calitate foarte scăzută pentru că nu se inspiră cu adevărat din dimensiunea spirituală".

Numeroşi erau şi reprezentanţii muzicii în Capela Sixtină, printre care şi cei ai muzicii uşoare italiene, precum I Pooh, Riccardo Cocciante, Antonello Venditti şi, acum la microfon, Claudio Baglioni:
• "Eu îl întâlnisem deja pe papa Benedict al XVI-lea cu ocazia întâlnirii mondiale a tinerilor la Loreto şi atunci ne-a adresat deja un mic discurs despre responsabilitatea artistului faţă de omenire, despre căutarea frumuseţii (…). Acum, încă o dată, mi s-a părut că Papa a lansat un apel pentru atâtea persoane, de a-şi redescoperi rostul şi de a-şi desfăşura de o manieră personală şi insistentă propria 'meserie' de artist. Artiştii, apoi, au capacitatea de a avea visuri verticale şi de a le retransmite în orizontală la toţi ceilalţi".

Un pic jenat când s-a văzut în compania unor colegi mai serioşi, s-a arătat şi actorul comic italian Giacomo Poretti, dintr-un trio celebru în Peninsulă:
• "Când aduci zâmbetul pe buzele oamenilor şi râzi împreună cu ei, inima ţi se umple de bucurie şi cred că bucuria inimii este ruda apropiată a frumuseţii, a frumuseţii despre care vorbeau Benedict al XVI-lea şi Ioan Paul al II-lea. Aceasta înseamnă că noi, comicii, chiar dacă ne simţim rudele mai sărace ale artei, avem îndatorirea de a scoate din întuneric, cum a spus Papa, o rază de lumină şi de speranţă".

Cum au reacţionat colegii din celebrul trio pe care îl formaţi? N-au făcut haz pe această temă?
• "Într-adevăr, au avut unele replici maliţioase. Mi-au spus că probabil organizatorii s-au înşelat în privinţa mea. Dar le-am răspuns că faţă de ei, în schimb, cu siguranţă nu s-au înşelat pentru că i-au lăsat acasă…".
Organizatorul principal al întâlnirii de sâmbătă dintre Benedict al XVI-lea şi artiştii a fost Consiliul Pontifical al Culturii. Semnificaţia întâlnirii şi posibilitatea de noi forme de colaborare între credinţă şi artă, în reflecţia oferită de responsabilul departamentului pontifical pentru cultură, arhiepiscopul Gianfranco Ravasi:
• "Papa a încheiat (discursul) cu expresia celebră folosită de Paul al VI-lea acum 45 de ani spunând un "La revedere" plin de înţelesuri. Evident, este datoria mea, acum, să alimentez o continuitate. Mă gândesc, în mod deosebit, la două aspecte. Mai întâi, cum să fie recuperată bogăţia tradiţiei culturale, artistice, de către noile generaţii, care de multe ori au ochii şi urechile pătate cu imagini urâte şi sunete devastatoare. Apoi, redescoperirea acestui trecut glorios trebuie să ne arate faptul că începând cu secolul XX arta a folosit o nouă gramatică, atât în poezie cât şi în muzică. Această nouă gramatică, cine ştie când, poate peste un secol, ar putea da naştere unui nou Mozart sau unui nou Palestrina, după cum s-a verificat atunci când Palestrina a renunţat la cântul gregorian şi a început să compună muzică polifonică, un nou gen de exprimare care a produs adevărate capodopere".







All the contents on this site are copyrighted ©.