Reacţii la discursul Papei adresat artiştilor: Giuseppe Tornatore, Kristof Zanussi
şi arhiep. G. Ravasi
RV 22 nov 2009.Au făcut înconjurul lumii şi au trezit un
amplu ecou, cuvintele prin care sâmbătă Benedict al XVI-lea s-a adresat celor peste
250 de artişti de renume internaţional în Capela Sixtină. Iluştrii
participanţi şi-au manifestat preţuirea în mod deosebit faţă de dorinţa Papei de a
reface prietenia dintre Biserică şi artă şi pentru a fi recunoscut artei şi slujitorilor
ei măestria de a ajunge la inima oamenilor prin limbajul frumuseţii şi al speranţei.
"Fiţi conştienţi de marea răspundere de a comunica frumuseţea, fiţi vestitori şi mărturisitori
de speranţă pentru omenire", a răsunat apelul vibrant al Pontifului Roman.
Redacţia
centrală a intervievat câţiva dintre protagoniştii acestui eveniment special. Mai
întâi, regizorul italian Giuseppe Tornatore, premiul Oscar pentru filmul "Noul cinema
Paradiso: • "Întâlnirea dar mai ales discursul Sfântului Părinte mi s-au părut
o mângâiere pe faţa culturii într-un timp în care cultura este batjocorâtă".
Printre intelectualii din lumea cinematografiei şi a teatrului, regizorul
Ugo Gregoretti: • "Evenimentul este în sine unul minunat. În Capela Sixtină,
apoi, este prima dată când am intrat pe uşa principală. Se respiră o sedimentare de
civilizaţie şi cultură foarte emoţionantă".
Împărtăşiţi apelul Papei
ca artiştii să devină "mărturisitori de speranţă"? Arta este într-adevăr capabilă
să reaprindă speranţa în sufletul omului? Răspunde mai departe regizorul italian
Ugo Gregoretti: • "Sigur că împărtăşesc apelul Papei. Nutresc şi un minimum
de scepticism cu privire la capacitatea practică, concretă a artei de a exercita
o influenţă. Fără îndoială, însă, ea este întotdeauna un fel de dig, o apărare
în faţa agresiunii zilnice a non-artei. Spunea Garcia Lorca: 'cultura
costă, dar incultura costă şi mai mult'.
La aşteptările artiştilor după
această întâlnire cu Benedict al XVI-lea, se referă şi regizorul polonez Kristof Zanussi:
• "Aceasta este aşteptarea noastră: ceva mai multă iniţiativă din partea
Bisericii pentru a face un pas înainte spre lumea spectacolului, a artiştilor.
Pentru că se ştie că artiştii, din partea lor, nu vor face niciodată acest pas".
Credeţi
că Biserica ar trebui, să spunem astfel, să acorde o libertate mai mare artelor, să
nu impună canoane prea rigide? Răspunde Kristof Zanussi: • "Nu. Dimpotrivă,
cred că prezenţa unor canoane rigide este necesară. Arta de astăzi este în decadenţă
pentru că nu mai are nicio limită. Nu cred că Biserica îngrădeşte în
vreun fel libertatea, dar este nevoie de inspiraţie întrucât arta, inclusiv
arta sacră, este deseori de o calitate foarte scăzută pentru că nu se
inspiră cu adevărat din dimensiunea spirituală".
Numeroşi erau şi reprezentanţii
muzicii în Capela Sixtină, printre care şi cei ai muzicii uşoare italiene, precum
I Pooh, Riccardo Cocciante, Antonello Venditti şi, acum la microfon, Claudio Baglioni: •
"Eu îl întâlnisem deja pe papa Benedict al XVI-lea cu ocazia întâlnirii mondiale a
tinerilor la Loreto şi atunci ne-a adresat deja un mic discurs despre responsabilitatea
artistului faţă de omenire, despre căutarea frumuseţii (…). Acum, încă o dată, mi
s-a părut că Papa a lansat un apel pentru atâtea persoane, de a-şi redescoperi rostul
şi de a-şi desfăşura de o manieră personală şi insistentă propria 'meserie' de artist.
Artiştii, apoi, au capacitatea de a avea visuri verticale şi de a le retransmite în
orizontală la toţi ceilalţi".
Un pic jenat când s-a văzut în compania
unor colegi mai serioşi, s-a arătat şi actorul comic italian Giacomo Poretti, dintr-un
trio celebru în Peninsulă: • "Când aduci zâmbetul pe buzele oamenilor
şi râzi împreună cu ei, inima ţi se umple de bucurie şi cred că bucuria
inimii este ruda apropiată a frumuseţii, a frumuseţii despre care vorbeau
Benedict al XVI-lea şi Ioan Paul al II-lea. Aceasta înseamnă că noi, comicii, chiar
dacă ne simţim rudele mai sărace ale artei, avem îndatorirea de a scoate din întuneric,
cum a spus Papa, o rază de lumină şi de speranţă".
Cum au reacţionat
colegii din celebrul trio pe care îl formaţi? N-au făcut haz pe această
temă? • "Într-adevăr, au avut unele replici maliţioase. Mi-au
spus că probabil organizatorii s-au înşelat în privinţa mea. Dar le-am răspuns că
faţă de ei, în schimb, cu siguranţă nu s-au înşelat pentru că i-au lăsat
acasă…". Organizatorul principal al întâlnirii de sâmbătă dintre Benedict
al XVI-lea şi artiştii a fost Consiliul Pontifical al Culturii. Semnificaţia întâlnirii
şi posibilitatea de noi forme de colaborare între credinţă şi artă, în reflecţia oferită
de responsabilul departamentului pontifical pentru cultură, arhiepiscopul Gianfranco
Ravasi: • "Papa a încheiat (discursul) cu expresia celebră folosită de Paul
al VI-lea acum 45 de ani spunând un "La revedere" plin de înţelesuri. Evident, este
datoria mea, acum, să alimentez o continuitate. Mă gândesc, în mod deosebit, la două
aspecte. Mai întâi, cum să fie recuperată bogăţia tradiţiei culturale, artistice,
de către noile generaţii, care de multe ori au ochii şi urechile pătate cu imagini
urâte şi sunete devastatoare. Apoi, redescoperirea acestui trecut glorios trebuie
să ne arate faptul că începând cu secolul XX arta a folosit o nouă gramatică,
atât în poezie cât şi în muzică. Această nouă gramatică, cine ştie când, poate peste
un secol, ar putea da naştere unui nou Mozart sau unui nou Palestrina, după cum s-a
verificat atunci când Palestrina a renunţat la cântul gregorian şi a început să compună
muzică polifonică, un nou gen de exprimare care a produs adevărate capodopere".