Cristos este un Rege care stăpâneşte prin iubire, nu se impune prin forţă, ci respectă libertatea omului: Benedict al XVI-lea întâlnirea "Angelus"

(RV - 22 noiembrie 2009) Regalitatea lui Cristos nu este cea a mai marilor acestei lumi, ci este puterea de a înfrânge răul şi moartea şi de „a aprinde speranţa” chiar şi în inima cea mai împietrită. Benedict al XVI-lea a explicat astfel duminică la recitarea rugăciunii Îngerul Domnului semnificaţia ultimei sărbători care încheie Anul liturgic, dedicată lui Cristos Regele Universului. Papa a amintit şi beatificarea duminică dimineaţă la Nazaret a călugăriţiei Maria Alfonsina Danil Ghattas şi a mulţumit surorilor de clauzură pentru serviciul lor de rugăciune, în special comunităţilor care se alternează în mica mănăstire din Vatican.

Aşadar, în ultima duminică a fiecărui an bisericesc, înainte de începutul Adventului, pentru fiecare credincios se repetă ocazia de a reflecta asupra semnului regalităţii lui Cristos, diametral opus la ceea ce istoria a sedimentat din conceputul de rege, în cultura de pe orice meridian al globului. În comparaţie cu cel al unui monarh al pământului, în ce consistă - s-a întrebat Benedict al XVI-lea în prezenţa mulţimii de credincioşi, romani şi pelerini, prezenţi în Piaţa Sfântul Petru - „puterea” lui Isus Cristos Rege?

Atare putere, a afirmat:
• Nu este cea a regilor şi a celor mari ai acestei lumi; este puterea divină de a da viaţa veşnică, de a elibera de cel rău, de a învinge stăpânirea morţii. Este puterea iubirii, care ştie să scoată binele din rău, să înduioşeze o inimă împietrită, să poarte pace în cel mai aspru conflict, să aprindă speranţa în cea mai mare beznă. Această Împărăţie a Harului nu se impune niciodată, şi ne respectă întotdeauna libertatea.

Deşi relativ recentă, fiind instituită în 1925, solemnitatea lui Cristos Rege, a explicat, are totuşi „profunde rădăcini biblice şi teologice”:
• Titlul de „rege”, referit la Isus, este foarte important în Evanghelii şi permite să dăm o lectură completă figurii şi misiunii sale de mântuire. Se poate nota în acest sens o evoluţie progresivă: se pleacă de la expresia „regele iudeilor” şi se ajunge la aceea de rege universal, Stăpân al cosmosului şi al istoriei, deci mult dincolo de aşteptările chiar şi ale poporului ebraic.

În faţa măreţiei acestei regalităţi - paradoxului împărăţiei sale, Crucea - devine necesară pentru fiecare conştiinţă, a continuat papa Benedict, o „opţiune”, o alegere: pe cine vreau să-l urmez? Pe Dumnezeu sau pe cel rău? Adevărul sau minciuna?:
• A opta pentru Cristos nu garantează succesul după criteriile lumii, dar asigură acea pace şi acea bucurie pe care numai el le poate dat. O dovedeşte, în fiecare epocă, experienţa atâtor oameni, bărbaţi şi femei, care, în numele lui Cristos, în numele adevărului şi al dreptăţii, au ştiut să se opună ademenirilor puterilor pământeşti cu diferitele lor măşti, până la a pecetlui cu martirajul această fidelitate a lor.

În finalul alocuţiunii gândul Papei s-a îndreptat spre Fecioara Maria. La Buna Vestire îngerul Gabriel i-a prevestit Mariei şi că Fiul său avea să moştenească tronul lui David şi să domnească pentru totdeauna (Cf Lc 1,32-33). Iar Fecioara Sfântă - a spus Papa - a crezut încă înainte de a-l dărui lumii. A trebuit, apoi, negreşit, să se întrebe ce gen nou de regalitate era aceea a lui Isus, şi a înţeles ascultându-i cuvintele şi mai ales participând intim la misterul morţii sale pe cruce şi al învierii. Papa a încheiat invitând „să cerem Mariei să ne ajute şi pe noi să-l urmăm pe Isus, Regele nostru, cum a făcut ea, şi să-i dăm mărturie cu toată existenţa noastră”.

Dntre femeile extraordinare care au ştiut să se opună ademenirilor puterilor pământeşti, Papa a menţionat-o pe Maria Alfonsina Danil Ghattas, beatificată duminică dimineaţă la Nazaret în Ţara Sfântă.

Apoi, Benedict al XVI-lea a vorbit şi despre comemorarea liturgică de sâmbătă 21 noiembrie dedicată Prezentării Fericitei Fecioare Maria la Templu. Amintind celebrarea contextuală a Zilei pro orantibus, în favoarea comunităţilor călugăreşti de clauzură, Papa a invitat pe toţi să le susţină în necesităţile lor aducând o mulţumire publică mai ales călugăriţelor care s-au alternat, a spus, în mica Mănăstire din Vatican: clarise, carmelite, benedictine şi, de puţin timp, vizitandine. „Rugăciunea voastră, dragi surori, este foarte preţioasă pentru ministerul meu”.

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
În italiană a salutat şi participanţii la întâlnirea organizată duminică, în cursul dimineţii în biserica Santo Spirito in Sassia, nu departe de Vatican, a „Forumului Persoanelor şi Asociaţiilor de inspiraţie catolică în Lumea Muncii” şi Comunităţilor Imigraţilor Catolici în Italia pe tema „Caritas in veritate şi primirea lucrătorilor imigraţi”.
A participat activ şi o reprezentanţă a comunităţii române a imigraţilor catolici din Roma, care la salutul Papei a răspuns cu o pancartă pe care era scris „Romania saluta il Papa” şi fluturând steagul naţional.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea Îngerul Domnului, binecuvântare ce ajunge şi pe această cale cu darul ei la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: