Fiat panis! Convertiţi inimile pentru a învinge foamea în lume: despre discrusul Papei la FAO, comentariul mons. Gandolfo din Conferinţa episcopală italiană

(RV - 17 noiembrie 2009) Recunoaşterea „valorii transcendente” a fiecărui om „rămâne primul pas pentru a favoriza acea convertire a inimii care poate susţine angajarea pentru eradicarea mizeriei”: este unul din pasajele cheie ale discursului lui Benedict al XVI-lea ţinut luni 16 noiembrie, la sediul FAO din Roma cu ocazia deschiderii summitului mondial asupra siguranţei alimentare.

Un aspect ce este subliniat de mons. Giovanni Battista Gandolfo, responsabil al Serviciului pentru intervenţiile caritative în favoarea Lumii a Treia din cadrul Conferinţei episcopale italiene.
• Astăzi se acordă multă importanţă, mult spaţiu „omului economic”, „omului politic”. Şi invers, se dă - cred - foarte puţină „omului religios”. Cu toate acestea, în experienţa religioasă, şi în special în experienţa creştină, se descoperă efectiv acea valoare transcendentă despre care vorbeşte Papa, şi apoi valoarea transcendentă este aceea care favorizează convertirea minţii şi a inimii. Începutul acestui spirit de solidaritate, a acestei promovări umane, rămâne tocmai convertirea inimii şi a minţii, întrucât prin această convertire se poate ajunge la eradicarea reală a tuturor acelor forme care îndepărtează de respectul faţă de omul de azi, bărbat şi femeie.

„Există hrană pentru toţi”, „Pământul poate hrăni toţi locuitorii săi”, a afirmat cu tărie papa Benedict la FAO, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură; egoismul este acela care produce mizerie. Este deci nevoie de schimbarea stilurilor de viaţă, cum de altfel cere Benedict al XVI-lea în enciclica sa socială „Caritas in veritate”…
• Desigur. Cred că este unul din primele puncte ale vieţii creştine, acela de a schimba stilul actual de viaţă, şi pentru că astăzi avem puţin respect faţă de valorile adevărate ale existenţei. Una din aceste situaţii priveşte tocmai raportul cu oamenii care îndură foame. Deci, dacă noi nu schimbăm aceste stiluri de viaţă nu putem veni în ajutorul acestor persoane: se vor spune atâtea cuvinte - chiar frumoase, dacă vrem, cum s-a făcut până acum - dar apoi trebuie să intervină Papa pentru a arăta că, efectiv, există posibilităţi pentru hrăni lumea dar aceste posibilităţi nu sunt folosite.
 
Oamenii aparţin la o unică familie, a spus Papa. O persoană care moare de foame, deci, interpelează pe fiecare dintre noi. În ce mod Biserica poate promova acest spirit de solidaritate, de comuniune?
• Biserica a căutat mereu să vină în ajutorul oamenilor. Pentru ca să răspundă cu adevărat nevoilor reale, este necesară o reîntoarcere la valorile transcendente ale persoanei, şi în acelaşi timp, să se caute a da persoanei nu doar un ajutor, dar să se exprime acest ajutor şi această solidaritate prin proiecte, prin daruri care reuşesc să formeze, să educe persoanele şi nu doar să li se potolească foamea, ci să devină ele însele protagoniste ale luptei împotriva foamei.

Papa a vorbit despre importanţa valorilor fundamentale şi a drepturilor omului şi a invitat la redefinirea relaţiilor internaţionale pentru a permite ţărilor sărace condiţii paritare.

FAO, agenţia specializată a Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură a fost înfiinţată în octombrie 1945 la Québec în Canada. Din 1951 sediul ei a fost transferat de la Washington la Roma. Motoul său este „Fiat panis”, expresia latină de inspiraţie biblică, „Să fie pâine” pentru toţi, ca nimeni să nu fie exclus de la masa familiei umane.

Deci, între timp, la palatul FAO din Roma continuă lucrările summitului mondial asupra siguranţei alimentare. Din păcate climatul este sub aşteptări, după marea deziluzie privitoare la conţinutul Declaraţiei Summitului aprobată deja luni dimineaţă, lipsită ţinte precise privind finanţările şi timpii pentru învingerea foametei.

După ce s-a relevat că problemele siguranţei alimentare devin imposibil de gestionat, lucru pozitiv, marţi în a doua zi a lucrărilor la conferinţa de presă pe marginea adunării cu responsabilii FAO şi INFAD, care, împreună cu UNDP şi Banca mondială se ocupă de o problemă arzătoare şi complexă cea numită „land grabbing”, adică acapararea terenurilor, mascată sub forma investiţiilor agricole în ţările în curs de dezvoltare, achiziţionări în mare amploare mai ales în Africa, din partea unor mari privaţi şi mari State. Se vorbeşte de 20 de milioane de hectare devenite în ultimii 3 ani proprietatea unor compărători externi.
 
Aici serviciul audio: