Zidul Berlinului a căzut: se înalţă zidul laicismului? Reflecţia cardinalului Angelo Sodano în cartea sa "Pentru o nouă Europă"

RV 09 nov 2009. Care a fost rolul lui Ioan Paul al II-lea la căderea Zidului simbol al comunismului şi care este contribuţia creştinilor la construcţia europeană? Redacţia centrală l-a contactat pe card. Angelo Sodano, secretar de Stat în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, care a publicat recent cartea "Pentru o nouă Europă" la editura LEV, Librăria Editură Vaticană:

• "Desigur, e just să se amintească ziua de 9 noiembrie 1989. Cădea atunci un simbol al dezbinării Europei dar mai ales începea să cadă în Europa central-orientală sistemul comunist care a fost impus cu forţa acestor popoare. A fost triumful libertăţii popoarelor. Este ceea ce spunea regretatul Ioan Paul al II-lea când, mai târziu, în 1996, a mers în vizită la Berlin. În faţa acelui Zid şi a Porţii Brandenburg, Papa afirma: 'Poarta Brandenburg a deveni Poarta Libertăţii'. Eram şi eu – spune card. Sodano – alături de Papa cu acea ocazie şi îmi amintesc emoţia cancelarului Kohl şi a celor prezenţi, care au voit să-i aducă un tribut de ovaţii ca şi cum i-ar fi mulţumit pentru contribuţia sa la revenirea libertăţii în inima Europei. Contribuţia sa a fost recunoscută deja de mai multe părţi. Aş dori să citez o mărturie liberă de orice suspiciune, oferită de fostul preşedinte al Uniunii Sovietice, care încă din 1992 scria: 'Astăzi am putea spune că tot ceea ce s-a întâmplat în Europa orientală în ultimii ani, nu ar fi fost posibil fără prezenţa acestui Papă, fără rolul, chiar şi politic, pe care el a ştiut să-l joace pe scena mondială'. Astfel se exprima în cotidianul "La Stampa" din Torino, la 3 martie 1992. Graţie Papei şi contribuţiei adusă de atâţia creştini din Europa, în urmă cu douăzeci de ani s-a început construcţia unei noi Europe".

Care poate fi în prezent contribuţia creştinilor la Noua Europă?
• "Este contribuţia celui care lucrează pentru a pune o temelie solidă la noua casă europeană, fundamentul valorilor spirituale. În această privinţă toţi creştinii din Europa – catolici, ortodocşi sau reformaţi – se străduiesc să colaboreze pentru a construi Europa spiritului. Acelaşi lucru ni-l aducea aminte în enciclica sa "Caritas in veritate" papa Benedict al XVI-lea: 'Religia creştină şi celelalte religii îşi pot aduce contribuţia lor la dezvoltare numai dacă Dumnezeu găseşte un loc în sfera publică, cu referinţă specifică la dimensiunile culturală, socială, economică şi, în special, politică. Doctrina socială a Bisericii Catolice a venit să revendice dreptul la cetăţenie al religiei creştine... Excluderea religiei din sfera publică, după cum, pe de altă parte, şi fundamentalismul religios, împiedică întâlnirea între persoane şi colaborarea lor la progresul omenirii".

În cartea "Pentru o nouă Europă" afirmaţi că laicismul sufocant reprezintă un obstacol pe calea integrării europene. În ce sens? Răspunde card. Angelo Sodano:
• "Într-adevăr, drumul integrării europene este lung. Mulţumită lui Dumnezeu, poate fi parcurs cu pas mai vioi acum, într-un climat de libertate şi în actuala voinţă de colaborare. Din nefericire, pe acest drum s-a prăvălit piatra laicismului. Cred că este urgent să o îndepărtăm din cale pentru ca toate popoarele să poată înainta pe calea integrării. Creştinii recunosc desigur distincţia dintre sfera politică şi sfera religioasă, o distincţie care de acum este o valoare consolidată şi recunoscută de Biserică, aparţine patrimoniului de civilizaţie la care s-a ajuns. Un atare principiu, însă, nu înseamnă ignorarea faptului religios şi nici ostilitate faţă de orice formă de relevanţă publică a credinţei. Ieri în Europa orientală se instalase un ateism de Stat. Astăzi, există pericolul ca Europa occidentală să se îndrepte spre un laicism de Stat. În ambele cazuri, Statul tinde să ignore drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi. Or, nu aceasta este calea civilizaţiei".

Aici, serviciul audio: