Căderea Zidului: editorialul pr. Federico Lombardi la rubrica "Octava Dies"

RV 07 nov 2009. Zidul Berlinului se prăbuşea acum douzeci de ani sub greutatea libertăţii şi a credinţei creştine, iar un rol important l-a avut alegerea şi pontificatul papei Ioan Paul al II-lea: afirmă părintele Federico Lombardi în editoriaul intitulat "Căderea Zidului" pentru rubrica "Octava Dies". Să-l ascultăm:

 
"Au trecut douăzeci de ani de la ziua de neuitat a căderii Zidului. Ce sărbătoare de popor la Berlin! Câtă stupoare şi câtă bucurie în toată Europa şi în lume văzând şi revăzând acele imagini incredibile! Timp de aproape treizeci de ani cel care încerca să-l treacă fugind către libertate risca propria viaţă, zeci şi zeci de persoane au murit sub ochii îngroziţi ai martorilor în trecere. Se credea că marea închisoare îngrădită de acel zid, şi mai amplu, de "cortina de fier", avea să reziste ani la rând. În schimb, aspiraţiile la libertate şi slăbiciunile intrinseci din regimurile bazate pe o ideologie ostilă lui Dumnezeu şi persoanei umane au lucrat în adâncime în rândul popoarelor din Est, pregătind o prăbuşire epocală, fără a fi însoţită – fapt fericit şi rar – de mari vărsări de sânge.

Fără a simplifica un proces istoric extrem de complex, este spontan, totuşi, să amintim rolul pe care l-au avut alegerea şi persoana lui Ioan Paul al II-lea, călătoriile sale într-o Polonie rămasă în mare parte fidelă credinţei catolice şi urmările acestora asupra aspiraţiilor şi dorinţelor de libertate în poporul său şi în cele învecinate. Când bătrânul Pontif păşea în sfârşit prin Poarta Brandenburg, era reunificată nu numai Germania, dar şi Europa respira cu cei doi plămâni ai săi, de la Vest la Est. Credinţa creştină a arătat că a contribuit încă o dată la unificarea şi civilizaţia continentului, depăşind încercarea feroce a ateismului de Stat. E bine de amintit acest fapt acum când se insistă pe restrângerea acestei credinţe la domeniul strict privat.

Între timp, din nefericire, în lume s-au ridicat şi se ridică alte ziduri. Vom continua să ne angajăm, cu speranţa că în cele din urmă, vom sărbători la timpul potrivit inutilitatea şi prăbuşirea lor.

Aici, serviciul audio: