Benedict al XVI-lea despre sport: dacă este practicat cu simţ etic vigilent, devine
o şcoală de formare la valorile umane şi spirituale
(RV - 7 noiembrie 2009) „Biserica să susţină în continuare sportul pentru cei
tineri, valorizând din plin activitatea agonistică în aspecteleei
pozitive…,evitând, însă, orice tendinţă care i-ar denatura rostul său
prin recursul la practici chiar dăunătoare organismului”. Solicită Benedict
al XVI-lea într-un mesaj trimis cu ocazia seminarului promovat la Roma de secţia „Biserică
şi Sport” a Consiliului Pontifical pentru Laici asupra sportului şi având ca temă
„Sport, educaţie şi credinţă: pentru un nou anotimp al mişcării sportive catolice”.
Sportul
posedă „un considerabil potenţial educativ” şi, dacă este practicat cu „pasiune” şi
„simţ etic vigilent”, devine „o sănătoasă confruntare agonistică”, „o şcoală de formare
la valorile umane şi spirituale”. Prin activităţile sportive în oratoriile parohiale,
în şcoli şi în asociaţii sportive - explică Sfântul Părinte - comunitatea bisericească
contribuie la formarea tineretului, furnizând „un ambient adecvat creşterii umane
şi spirituale”. Când sunt orientate spre dezvoltarea integrală a persoanei şi gestionate
de personal calificat şi competent, iniţiativele sportive se dovedesc a fi „o ocazie
prielnică” în care „preoţi, călugări şi laici pot deveni adevăraţi educatori şi maeştri
de viaţă ai tinerilor”.
Este, deci, necesar - adaugă papa Benedict - ca Biserica
să continue „să susţină sportul în rândul tinerilor, valorizând din plin şi activitatea
agonistică în aspectele ei pozitive ca, de exemplu, în capacitatea de a stimula caracterul
competitiv, curajul şi tehnica în a urmări obiectivele”. Trebuie, însă, să se evite
„orice tendinţă care i-ar denatura însuşi rostul său prin recursul până şi la practici
dăunătoare organismului, cum se întâmplă în cazul dopingului”. Conducerea, tehnicienii
sportivi şi operatori catolici - se citeşte în finalul mesajului Papei - trebuie să
se considere „călăuze experimentate pentru adolescenţi, ajutându-i să dezvolte propriul
potenţial agonistic fără să neglijeze acele calităţi umane şi acele virtuţi creştine
care fac persoana să devină complet matură.