Papa la rugăciunea "Îngerul Domnului" în sărbătoarea "Toţi Sfinţii" invită la a-l
urma pe Isus cu bucurie şi fără complexe, refuzând tot ce nu e demn de chemarea creştină
(RV - 1 noiembrie 2009) Solemnitatea Tuturor Sfinţilor ne invită să „păşim cu bucurie
pe urmele lui Isus”, „fără complexe sau mediocrităţi”, „tinzând cu umilinţă la desăvârşirea
iubirii” şi „refuzând tot ceea ce nu este demn de condiţia noastră de creştini”:
a spus papa Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea „Îngerul Domnului recitată
cu mii de pelerini sosiţi din toată lumea în Piaţa Sfântul Petru, într-o splendidă
zi de toamnă, prima din noiembrie.
Papa a invitat apoi credincioşii să trăiască
Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi, celebrată pe 2 noiembrie, în adevărat spirit
creştin, conştienţi că „în morminte, se odihnesc doar rămăşiţele mortale ale celor
dragi ai noştri în aşteptarea învierii finale”. În fine, a amintit cea de-a zecea
aniversare a Declaraţiei comune catolico-luternae despre Doctrina Îndreptăţirii, piatră
de hotar pe drumul ecumenic.
„Nu vă fie frică de a fi sfinţi! Este cel mai
bun serviciu pe care îl puteţi aduce fraţilor voştri”, îndeamnă Papa în sărbătoarea
Tuturor Sfinţilor care - a spus - „invită Biserica pelerină la o pregustare a sărbătorii
fără sfârşit a Comunităţii cereşti, şi la a reînsufleţi speranţa în viaţa veşnică”.
Dar
să-l ascultăm pe Pontif: • Se împlinesc anul acesta 14 secole de
când Panteonul - unul din cele mai vechi şi renumite monumente romane - a fost destinat
cultului creştin şi dedicat Fecioarei Maria şi tuturor martirilor: „Sancta
Maria ad Martyres”.
Templul tuturor divinităţilor păgâne era astfel
consacrat amintirii acelora care, cum spune Cartea Apocalipsului, „vin din strâmtorarea
cea mare; ei şi-au spălat veşmintele, le-au curăţat în sângele Mielului" (Ap 7,14).
Ulterior, celebrarea tuturor martirilor a fost extinsă la toţi sfinţii „o mulţime
imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile şi rasele, popoarele
şi limbile” (Ap 7,9) - cum se exprimă încă Sfântul Ioan.
• În acest
An al Sfintei Preoţii, îmi place să amintesc cu specială veneraţie sfinţii
preoţi, atât pe aceia pe care Biserica i-a canonizat, propunându-i ca exemplu de virtuţi
spirituale şi pastorale, cât şi pe aceia - mult mai numeroşi - care
sunt cunoscuţi Domnului. Fiecare dintre noi păstrează amintirea recunoscătoare a vreunuia
din ei, care ne-a ajutat să creştem în credinţă şi ne-a făcut să simţim bunătatea
şi apropierea lui Dumnezeu.
Papa a invitat apoi, la a trăi Pomenirea anuală
a tuturor credincioşilor răposaţi, potrivit spiritului creştin, adică în lumina care
provine din Misterul pascal. Cristos a murit şi înviat şi ne-a deschis trecerea la
casa Tatălui, Împărăţia vieţii şi a păcii. Cine îl urmează pe Isus în această viaţă
este primit unde el ne-a precedat. • Deci, în timp ce facem vizită la
cimitire, să ne amintim că acolo, în morminte, se odihnesc doar rămăşiţele muritoare
ale celor dragi ai noştri în aşteptarea învierii finale. Sufletele lor
- cum spune Scriptura - deja „sunt în mâinile lui Dumnezeu” (Înţ 3,1).
De aceea, modul cel mai potrivit şi eficient de a-i cinsti este a ne ruga pentru ei,
oferind acte de credinţă, de speranţă şi de iubire. În uniune cu Jertfa euharistică,
putem mijloci pentru mântuirea lor veşnică, şi experimenta comuniunea cea mai profundă,
în aşteptarea de a ne regăsi împreună, a ne bucura pentru totdeauna de Iubirea care
ne-a creat şi răscumpărat.
Papa a subliniat cât este de „frumoasă şi mângâietoare
împărtăşirea sfinţilor!”, „o realitate care transmite o dimensiune diferită întregii
noastre vieţi”. • Nu suntem niciodată singuri! Facem parte dintr-o „companie”
spirituală în care domneşte o profundă solidaritate: binele fiecăruia trece în avantajul
tuturor şi, invers, fericirea comună iradiază asupra fiecăruia individual. Este un
mister care, în oarecare măsură, îl putem trăi deja în această lume, în familie, în
prietenie, mai ales în comunitatea spirituală a Bisericii. Să ne ajute Maria Preasfântă
să păşim cu paşi zvelţi pe calea sfinţeniei, şi să se arate ca Maică a îndurării pentru
sufletele celor răposaţi.
După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”
şi înainte de saluturile în diferite limbi papa Benedict al XVI-lea s-a referit la
un eveniment ecumenic. Este vorba de aniversarea unui document comun încheiat de Biserica
catolică şi Federaţia Mondială Luterană şi nu numai. • S-au scurs exact
zece ani de când înalţi reprezentanţi al Federaţiei Luterane Mondiale
şi Biserica Catolică, la 31 octombrie 1999, la Augsburg (în Germania)
au semnat Declaraţia Comună asupra Doctrinei Îndreptăţirii. La ea a
aderat apoi, în 2006, şi Consiliul Metodist Mondial. Acel document atestă un consens
între luterani şi catolici asupra adevărurilor fundamentale al doctrinei îndreptăţirii,
adevăruri care ne conduc la însăşi inima Evangheliei şi la chestiuni esenţiale ale
vieţii noastre. • Suntem primiţi şi răscumpăraţi de Dumnezeu: existenţa
noastră se înscrie în orizontul harului, este călăuzită de un Dumnezeu îndurător,
care iartă păcatul nostru şi ne cheamă la o viaţă nouă în urmarea Fiului său; trăim
din harul lui Dumnezeu şi suntem chemaţi să răspundem la darul său; toate acestea
ne eliberează de frică şi ne revarsă speranţă şi curaj într-o lume plină de nesiguranţă,
nelinişte, suferinţă. În ziua semnării Declaraţiei Comune, Slujitorul lui Dumnezeu
Ioan Paul al II-lea a definit-o drept „o piatră de hotar pe calea nu uşoară a refacerii
unităţii depline între creştini” (Angelus, 31 octombrie 1999). Această aniversare
este deci o ocazie pentru a ne aminti adevărul asupra îndreptăţirii omului, mărturisită
împreună, pentru a ne reuni în celebrări ecumenice şi pentru a aprofunda mai departe
atare tematică şi celelalte care sunt obiect al dialogului ecumenic. • Sper
din inimă ca această importantă aniversare să contribuie la a face să progreseze mersul
spre unitatea deplină şi vizibilă a tuturor ucenicilor lui Cristos. Au
urmat saluturile în diferite limbi. În italiană, Papa a adresat un salut cordial participanţilor
la „Cursa Sfinţilor”, o iniţiativă ce uneşte sportul şi angajarea umanitară. A salutat
de asemenea credincioşii reuniţi în localitatea Paderno Dugnano, în apropiere de Milano,
pentru încheierea peregrinării statuii Maicii Domnului de la Fatima, în a 50-a aniversare
a consacrării Italiei Inimii Neprihănite a Mariei. A urat tuturor o duminică plăcută,
în bucuria de a face parte din marea familie a Sfinţilor.
Primiţi şi binecuvântarea
apostolică invocată de Episcopul Romei la rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu
mii de pelerini din toată lumea reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare
ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri, ca semn, cum spunea Papa, că
„facem parte dintr-o „companie” spirituală în care domneşte o profundă solidaritate
şi că nu suntem niciodată singuri.