Papa la audienţa generală îndeamnă la mai mare atenţie la Sfânta Liturghie şi la lectura Bibliei pentru a ajunge la adevăr prin credinţă şi raţiune

(RV - 28 octombrie 2009) Credinţa şi raţiunea, când sunt în dialog respectuos între ele, sunt ca două aripi cu care „spiritul uman se înalţă spre contemplaţia adevărului”. Afirmaţia lui Ioan Paul al II-lea din enciclica Fides et Ratio a fost reluată de Benedict al XVI-lea în cateheza de la audienţa generală de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru. Papa a dedicat cateheza sa celor două modele de teologie, cea monastică şi cea scolastică, care s-au afirmat în secolul al XII-lea în Europa. Papa a invitat creştinii de azi să preia această bogată moştenire spirituală.

Este vorba de a nutri propria existenţă a creştinilor printr-o ascultare „mai atentă" a Evangheliei şi Scripturilor, cum au învăţat în urmă cu 800 de ani făuritorii teologiei monastice. Înseamnă a înţelege cu raţiunea umană, cu „o iubire care devine inteligenţă”, orizonturi din ce în ce mai vaste ale misterului lui Dumnezeu, cum au învăţat teologii scolastici în aceeaşi perioadă. Sunt cele două moşteniri fundamentale pentru credincioşii de azi pe care Benedict al XVI-lea le-a pus în lumină vorbind despre o interesantă pagină de istorie, relativă la înflorirea teologiei latine în secolul al XII-lea datorită unei fericite serii de coincidenţe. În ţările Europei occidentale domnea o relativă pace care asigura societăţii dezvoltarea economică şi consolidarea structurilor politice, şi favoriza o ferventă activitate culturală datorită contactelor cu Orientul. Apoi, în interiorul Bisericii se simţeau binefacerile vastei acţiuni cunoscute ca „reforma gregoriană", care promovată în secolul precedent, purtase o mai mare puritate evanghelică în viaţa comunităţii bisericeşti, mai ales în cler, şi restituise Bisericii şi Papalităţii o autentică libertate de acţiune. În afară de aceasta, se răspândea o vastă reînnoire spirituală susţinută de dezvoltarea exuberantă a vieţii monastice: luau naştere şi se răspândeau Ordinele călugăreşti, în timp ce cele deja existente cunoşteau o recuperare promiţătoare.

Acesta era contextul în care:
• …a înflorit şi teologia căpătând o mai mare conştiinţă despre propria natură: şi-a rafinat metoda, a abordat noi probleme, a înaintat în contemplarea Misterelor lui Dumnezeu, a produs opere fundamentale, a inspirat iniţiative importante în domeniul culturii, de la artă la literatură, şi a pregătit capodoperele secolului următor, secolul Sfântului Toma din Aquino şi Sfântului Bonaventura din Bagnoregio.

Celor peste 30 de mii de persoane care îl ascultau, favorizate şi de vremea frumoasă de octombrie, Benedict al XVI-lea a explicat deosebirile de metodă asupra cărora monahii, pe de o parte, şi gânditori culţi pe de alta au dezvoltat în acea perioadă medievală modul lor respectiv de a face teologie. Cea monastică - numită astfel întrucât născută în mănăstiri era legată, a spus, „în principal de explicarea paginii sacre - sacra pagina”, de lectio divina, adică de lectura însoţită de rugăciune a Bibliei:
• Pentru ei simpla lectură a Textului sacru nu era de ajuns pentru a-i percepe sensul profund, unitatea interioară şi mesajul transcendent. Era nevoie, de aceea, de a practica o ’lectură spirituală’ condusă în supunere faţă de Duhul Sfânt. La şcoala Părinţilor Bisericii, Biblia era astfel interpretată alegoric, pentru a descoperi în fiecare pagină a Vechiului precum şi a Noului Testament, ceea ce spune despre Cristos şi despre opera sa de mântuire.

Monahii din acea epocă, deci, erau pregătiţi nu numai din punctul de vedere spiritual dar şi din cel literar al textului biblic. Pentru ei, a face teologie echivala cu a asculta Cuvântul divin purificând inima care trebuie să-l primească, într-o constantă meditaţie care sfârşea în preamărirea lui Dumnezeu. Această dinamică, a adăugat papa Benedict, constituie şi pentru noi astăzi o invitaţie:
•…la a nutri existenţa noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, de exemplu, printr-o ascultare mai atentă a lecturilor şi a Evangheliei în special la Liturghia duminicală. Este important apoi să se dedice un anumit timp în fiecare zi meditaţiei Bibliei, pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie făclie ce ne luminează drumul zilnic pe pământ.

Au cultivat în schimb teologia scolastică - născută cum spune şi numele în scholae - şcoli, care apoi au devenit primele universităţi - a explicat Papa, adevăraţi „profesionişti ai culturii”, profesori pasionaţi de cercetare care doreau să „arate raţionalitatea şi caracterul întemeiat al misterelor lui Dumnezeu”, „crezute cu credinţa” dar „înţelese şi de raţiune”:
• Teologia scolastică urmărea să prezinte unitatea şi armonia Revelaţiei creştine cu o metodă, numită întocmai ’scolastică’, a scolii, care acordă încredere raţiunii umane (…) Şi astăzi încă, citind acele tratate scolastice numita ’summa - summae’ se rămâne impresionaţi de ordinea, de claritatea, de înlănţuirea logică a argumentelor, şi de profunzimea unor intuiţii.

Explicând procedeul articulat al teologiei scolastice - care plecând de la o temă centrală numită qaestio - adică problema care se pune, confrunta diferite teze până ajunge la una supremă, adică la o sinteză „între autoritate şi raţiune” - Papa a observat că atare teologie:
• …ne aminteşte că între credinţă şi raţiune există o prietenie firească, întemeiată pe însăşi ordinea creaţiei (…) Credinţa este deschisă spre efortul de înţelegere din partea raţiunii; raţiunea, la rândul său, recunoaşte că credinţa nu o mortifică, din contra o împinge spre noi orizonturi mai ample şi mai înalte.

Terminată cateheza în limba italiană, Papa a ilustrat pe scurt subiectul în diferite limbi adresând saluturi grupurilor mai numeroase de pelerini. De menţionat, scurta convorbire pe care Papa a rezervat-o la sfârşitul audienţei general soţilor olandezi Paul şi Wilma Van Munster, atacaţi violent în august 2009 la periferia Romei. Cuplul era însoţit de primarul Romei, Gianni Alemanno.

După intonarea rugăciunii Tatăl nostru în limba latină, Papa a invocat peste toţi cei prezenţi la audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care, şi pe această cale, o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: