Sinodul pentru Africa: Bisericile noastre să nu fie reduse la monumente de arheologie creştină – interviu cu mons. Yussef Ibrahim Sarraf, episcopul de Cairo al caldeenilor

(RV – 21 octombrie 2009) Miercuri, la Sinodul Episcopilor pentru Africa în curs în Vatican, lucrări cu uşile închise asupra temei reconcilierii, dreptăţii şi păcii. În cursul dimineţii, părinţii sinodali s-au reunit în cadrul celei de-a noua sesiuni a Cercurilor minore pentru pregătirea amendamentelor la Propunerile finale – Propositiones – care au fost prezentate marţi în formă provizorie. După-amiază, examinarea textelor de către relatorul general, secretarii speciali şi relatorii cercurilor minore.
În intervenţia sa, episcopul de Cairo al caldeenilor, în Egipt, mons. Yussef Ibrahim Sarraf a cerut ca Bisericile din Orient şi din Africa de Nord să nu fie „reduse la monumente de arheologie creştină”, dar să se continue şi în prezent opera de evanghelizare începută de Sfântul Marcu în Egipt. Episcopul: Yussef Ibrahim Sarraf
• „Evanghelizarea a început cu Egiptul – prima evanghelizare – prin Sfântul Marcu; şi apoi, mai jos, jos, până în Nubia şi acolo s-a oprit. Iată de ce spun: „mea maxima culpa” („din preamare vina mea”). Vina noastră este că ne-am oprit acolo; din motive antropologice, istorice şi aşa mai departe. Dar nu este niciodată prea târziu. Trebuie să fim misionari, adică să mergem să evanghelizăm. Acesta este mandatul pe care l-am primit de la Domnul. Ne-a spus să mergem să evanghelizăm întreaga lume: nu într-o epocă, dar în întreaga lume şi până la sfârşitul timpurilor. Şi, în opinia mea, asta ar trebui să facă Bisericile orientale catolice.

A evangheliza azi, mai ales în anumite zone, necesită o deosebită pregătire şi foarte mult curaj…
• „Curajul n-ar lipsi. Mai curând decât curaj, eu aş spune 'daruri ale Duhului Sfânt'. Duhul Sfânt i-a însoţit pe Apostoli care – deşi nu cunoşteau limbi străine – au predicat în toată lumea. Iar acest lucru ne încurajează: nu trebuie să vorbim noi, ca oameni, ci este Dumnezeu care vorbeşte prin intermediul omului pentru a-l vesti pe Isus Cristos.

Despre viaţa Bisericii catolice în Egipt?
• „ Biserica catolică este o minoritate a minorităţii în Egipt. Populaţia este de circa 85 de milioane, din care circa 10-12 milioane sunt creştini copţi ortodocşi; din aceşti creştin poate 200-250 de mii sunt catolici, împărţiţi în şapte rituri. Dar avem şcoli: 166 de şcoli catolice, unele având până la trei mii de elevi (un număr mare) şi toţi cunosc aceste şcoli şi le respectă foarte mult. Avem spitale, dispensare, ambulatorii. Aceasta este activitatea Bisericii catolice, o biserică foarte respectată pentru că-i respectă pe alţii, încearcă să dialogheze cu alţii şi trăieşte în comuniune. Şapte rituri, dar trăim într-o unică adunare, luăm împreună decizii care ne privesc pe toţi. Catolicii, din păcate, acum 30-40 de ani au abandonat Egiptul şi au emigrat în special în Statele Unite, în Canada, în Australia. Acest fapt s-a simţit şi încă se mai simte, căci erau în mare parte intelectuali. Şi azi sunt mulţi care cred că pot găsi o viaţă mai bună înafara graniţelor. Eu i-aş sfătui să rămână unde sunt şi pentru a da o contribuţie propriei ţări, căci şi noi suntem co-responsabili de viaţa Egiptului, nu doar alţii – musulmanii, ortodocşii – ci şi catolicii. Şi noi suntem pe deplin cetăţeni ai Egiptului.

Aici serviciul audio: