2009-10-15 19:57:47

Sinodul pentru Africa: continentul să fie protagonist al propriului destin. Dramatica mărturie a unui episcop din Sudan: creştini răstigniţi


(RV - 15 octombrie 2009) Africanii să devină protagonişti ai propriului destin: astfel s-au exprimat joi dimineaţă participanţii la cel de-al doilea Sinod al Episcopilor pentru Africa, în curs în perioada 4-25 octombrie pe temele reconcilierii, dreptăţii şi păcii. În Congregaţia de joi, a XV-a în ordine cronologică au fost prezentate rapoartele grupurilor lingvistice - Circuli Minores. În prezenţa papei Benedict al XVI-lea, Părinţii sinodali a început astfel să delineeze tematicile probabile ce vor fi inserate în documentele finale ale Adunării.

A lua în mâini propriul destin şi a-l trăi ca protagonişti pentru a relansa Africa: acesta este mandatul pe care Părinţii sinodali îl încredinţează tuturor africanilor. Sinodul să-i ajute să capete conştiinţa demnităţii proprii şi să fie o Adunare de speranţă şi de înviere, de angajare şi de curaj.
Apoi, Cercurile minore au trasat un bilanţ a ceea ce s-a făcut până acum. Rezultatul este pozitiv, spun; totuşi, unele aspecte ar trebui subliniate mai mult. Dar care? Alegerea este vastă: se porneşte de la necesitatea de a tutela ambientul, de a privi la vocaţii cu mai mare discernământ, de a considera tradiţiile africane ca bază a procesului de reconciliere. În ele, de fapt, sunt prezente multe aspecte pozitive, precum ritul admiterii vinovăţiei sau al promisiunii de a nu cădea din nou în greşeală, care se pot concilia cu creştinismul.

În continuare, Părinţii sinodali sugerează difuzarea de texte care să informeze credincioşii despre Doctrina socială a Bisericii în domeniul sexualităţii, cer o grijă pastorală mai mare faţă de muncitori, faţă de familie care trebuie să aibă un rol „înalt”, şi faţă de femei, inclusiv călugăriţe. A fost invocată atenţie mărită la vrăjitorie care dăunează grav întregii societăţi africane, şi la raporturile cu Islamul care trebuie analizate, de la caz la caz, spun Părinţii sinodali, deoarece musulmanii în Africa nu sunt prezenţi în mod omogen, dar se diferenţiază de la ţară la ţară.

Ar trebui acordat mai mult spaţiu şi problemei migraţiilor, în relaţie cu politica mondială şi rolul central al Bisericii în tutelarea drepturilor omului şi a demnităţii persoanei. Reafirmată necesitatea de a întări legăturile dintre Bisericile locale şi Biserica universală şi de a face ca, în cadrul asociaţiilor în care sunt cuprinse numeroase conferinţe episcopale, episcopii să vorbească cu o singură voce.

În continuare, Părinţii sinodali se referă la mass-media subliniind importanţa lor pentru comunicarea bisericească dar şi pentru formarea populaţiei: radioul, televiziunea, de pildă, pot contribui la vehicularea valorilor sănătoase pentru viaţa familială. Apoi, marea provocare cu care se confruntă ţările în criză politică: procesul de reconciliere trebuie depolitizat, s-a spus în aula Sinodului pentru Africa, iar Biserica şi nu fie niciodată ostatica unor conflicte instituţionale şi să însoţească liderii spre o exercitare a puterii departe corupţie.

În afară de aceasta, grupurile lingvistice au cerut acţiuni decise împotriva traficului de arme şi de droguri, şi împotriva mutilărilor genitale feminine. E necesar şi un plan organic împotriva pandemiei SIDA: Africa trebuie să se trezească în faţa acestei drame, spun Părinţii sinodali, şi trebuie să-şi schimbe stilul de viaţă.

A fost reafirmată importanţa susţinerii şcolilor şi universităţilor catolice, şi a de avea reguli precise pentru persoanele consacrate, de respectat în spirit evanghelic printr-o formare continuă; importanţa unei mai mari implicări a laicilor în evanghelizare deoarece, s-a spus în aula sinodală, Bisericii nu trebuie să-i fie teamă de ei.

În fine, Părinţii sinodali au sugerat instituirea unui Congres euharistic continental, a unei întâlniri panafricane aspra femeilor şi a unui forum de rugăciune interreligioasă deoarece, într-o ţară marcată de conflicte şi violenţe, a a se ruga împreună constituie primul pas spre pace.

Dar cum se poate ajunge la pace şi reconciliere în Africa? Se întreabă Părinţii sinodali. A deosebită atenţie este acordată Sudanului, ţară divizată între Nordul predominant arab care a impus legea islamică şi un Sud creştin animist. Alegerile politice, prevăzute de acordurile de pace din 2005, ar trebui să se desfăşoare până în 2010, în timp ce pentru 2011 este fixat un referendum pentru autodeterminarea Sudului.

Dar alegerile sunt în pericol din cauza violenţelor continue comise de grupuri rebele legate de guvernul de la Khartoum, după cum a confirmat mons. Hiiboro Kussala, episcop al diecezei de Tombura Yambio, teatru al unor repetate atacuri împotriva creştinilor.
• Aceşti rebeli, după părerea noastră, primesc ajutoare din partea guvernului părţii de Nord. Toţi au arme…Cred că există voinţa de a lăsa regiunea Sud Sudan în dificultate, să nu aibă pacea necesară pentru a pregăti referendumul prevăzut pentru anul viitor. Atacă comunităţi creştine.
• Pe 13 august, rebelii au intrat în biserica unei din parohiile mele şi au luat ostatici multe persoane. În timp ce fugeau în pădure, au ucis şapte din ele: i-au răstignit de arbori. Se verifică atâtea drame de acest fel. Unii dintre rebeli au fost instruiţi de reţeaua teroristă al Qaeda în Afghanistan: sunt împotriva Bisericii. Planul lor este să-i intimideze pe creştini.

Cu gândul la situaţia din dieceza sa dar şi la conflictul din Darfur, episcopul a invocat ajutor din partea comunităţii internaţionale dar a spus şi că „Avem nevoie de Bunii Samariteni din Sfânta Scriptură”. Da fraţii noştri, prietenii noştri din comunitatea internaţională ne pot veni în ajutor. Dar mai mult încă decât aceasta, cerem rugăciuni, multe rugăciuni! Pentru noi, pentru ca să putem fi tari şi să continuăm acest drum atât de dificil. Mons. Hiiboro Kussala, episcop din dieceza de Tombura Yambio, din Sud Sudan, are speranţă: Cu Domnul, ştim bine, în cele din urmă vom învinge!

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.