În noiembrie Papa se duce la sediul FAO din Roma cu ocazia summit-ului asupra siguranţei
alimentare
(RV - 13 octombrie 2009) A fost anunţată marţi dimineaţă de Sala vaticană de presă
apropiata vizită a lui Benedict al XVI-lea la FAO, Organizaţia Naţiunilor
Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură din Roma, în dimineaţa zilei de 16
noiembrie cu ocazia deschiderii Reuniunii mondiale asupra siguranţei alimentare
în cadrul celei de-a 36-a Conferinţe generale a acestei
agenţii specializate a ONU, care îşi va continua lucrările până pe 23
noiembrie. Înainte de această importantă întâlnire, FAO a organizat
un Forum la nivel înalt reunind 300 de experţi din toată lumea care căuta un răspuns
la întrebarea cum va putea fi hrănită lumea în 2050. Întâlnirea de două zile a fost
deschisă luni 12 octombrie de către directorul general al FAO, senegalezul Jacques
Diouf, care consideră că viitorul omenirii stă în capacitatea de a răspunde nevoilor
sale alimentare.
De acum până în 2050 populaţia planetei Terra va creşte de
la 6,7 miliarde actuale la 9,1 miliarde. Pentru a satisface nevoia de hrană a atâtor
persoane - a avertizat Diouf - „nu va fi altă cale de ales decât creşterea productivităţii
agricole” Potrivit estimărilor FAO, creşterea demografică, creşterea venitului şi
urbanizarea vor dubla cererea de hrană până la jumătatea secolului.
Dar
la ce punct s-a ajuns până acum în lupta împotriva foamei în lume? Răspunde
Alberto Zezza, economistul al agenţiei FAO: • Din păcate în ultimii
ani am asistat la o stagnare, la o încetinire în procesele de reducere a sărăciei
şi nesiguranţei alimentare la nivel global, şi aceasta s-a agravat mai ales în ultimii
doi ani ca urmare mai întâi a crizei preţurilor alimentelor şi apoi a actualei crize
economice globale. Cu toate acestea există şi motive de speranţă, există multe ţări
chiar şi mari şi din regiuni diferite care înregistrează progrese considerabile în
reducerea foamei şi nesiguranţei alimentare. În special, acolo unde s-a investit în
agricultură şi în intervenţii directe în favoarea păturilor mai sărace precum în Brazilia,
sau în Thailanda, sau în Ghana, progresele au fost chiar rapide şi însemnate.