Sinodul Episcopilor pentru Africa: respectarea vieţii şi ameliorarea asistenţei sanitare
în Africa, condiţie de dezvoltare a continentului
RV 13 oct 2009.Sacralitatea vieţii şi problemele din asistenţa
sanitară în Africa au fost, marţi în Vatican, în centrul celei de a XIII-a congregaţii
generale a Sinodului Episcopilor pentru Africa, în curs de desfăşurare pe tema reconcilierii,
dreptăţii şi păcii. Prelaţii au vorbit în special despre plaga SIDA şi comerţul de
medicamente nesigure care afectează continentul. Reafirmată, cu această
ocazie, necesitatea de respecta valoarea vieţii, pusă la grea încercare de politicile
de "sănătate reproductivă".
Viaţa este sacră, de la concepere pînă la
moartea naturală iar Biserica are îndatorirea de a interveni în apărarea ei. Au vorbit
la modul cel mai clar, Părinţii Sinodali, în faţa unei Africi grav afectată de SIDA,
malarie şi tuberculoză. Au cerut un acces echitabil şi global la îngrijiri medicale,
au amintit importanţa de a forma operatorii pastorali în privinţa chestiunilor de
bioetică, au elogiat angajamentul interreligios şi ecumenic pentru a înfrunta împreună
pandemiile. Dar pagina sănătăţii publice în Africa prezintă şi probleme: drama avortului,
prostituţia, promiscuitatea sexuală răspândită de relativism; mai departe, comerţul
de medicamente neaprobate în Ţările de producţie dar răspândite în Africa. Proprietăţile
terapeutice ale acestor medicamente nu au fost certificate, dar sunt vândute pe continentul
african pe cale experimentală. Dozarea, însă, este periculoasă şi deseori nu se cunosc
consecinţele.
Un alt denunţ care a străbătut Aula Sinodală este drama copiilor-soldat,
mai ales în Uganda: se estimează că ar fi între 20.000 şi 30.000 mii, dar nimeni nu
ştie cu siguranţă câţi minori sunt luaţi cu forţa la război, devin sclavii armelor
şi exploatării sexuale, suferă de foame, nu au acces la educaţie şi la îngrijiri medicale.
Apărarea lor are nevoie de valori etice consistente pe care Biserica le transmite
pe baza Sfintei Scripturi.
Un alt semn al tragediilor africane vine din Ciad,
unde reconcilierea pare posibilă doar prin corupţie şi devine un schimb de mărfuri.
În acest context, s-a propus un concordat între Ţara africană şi Sfântul Scaun, care
ar putea consolida contribuţia Bisericii locale în promovarea păcii.
În ce
priveşte condiţia tinerilor, au sosit şi veşti încurajatoare: practica Zilelor Naţionale
ale Tineretului a început să se răspândească şi Africa iar tinerii şi adolescenţii
devin protagoniştii unei reconcilieri care învinge barierele geografice, rasiale şi
culturale.
Succesiv, Părinţii Sinodali s-au referit la dialogul cu islamul
subliniind că acesta poate fi întărit prin intermediul carităţii, întru cât şi musulmanii
cred că Dumnezeu este iubire şi îndurare. Iar în domeniul acestei misiuni de concretizare
a carităţii devine indispensabil efortul de promovare a libertăţii religioase în toate
ţările musulmane.
Nu a lipsit, apoi, referinţa la exploatarea iraţională a
resurselor naturale din Africa din partea companiilor multinaţionale. Biserica, au
afirmat Părinţii Sinodali, nu poate rămâne în tăcere în faţa acestui fapt care alimentează
conflicte interetnice şi vânzarea armelor.
Pe de altă parte, s-a lansat un
apel şi în favoarea muncitorilor chinezi care lucrează în toată Africa, pentru care
s-a cerut o pastorală specifică în scopul apropierii de credinţă şi al evanghelizării
lor.
În fine, apelul Părinţilor Sinodali pentru autofinanţarea Bisericilor
din Africa astfel încât să se întrerupă dependenţa de Bisericile din Occident. *** Cu
o zi înainte, în schimb, luase cuvântul în Aula Sinodală Jacques Diouf, director general
FAO (Agenţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură), care s-a adresat
papei Benedict al XVI-lea şi Părinţilor Sinodali în calitate de invitat special: •
"Securitatea alimentară este indispensabilă pentru reducerea sărăciei, pentru educaţia
copiilor, sănătatea populaţiei dar şi pentru o creştere economică durabilă. Aceasta
condiţionează stabilitatea şi securitatea întregii Africi".
Diouf a amintit
apoi numeroasele resurse ale Africii, subliniind că acestea trebuie folosite în procesul
de emancipare economică a populaţiei; în schimb, criza economică şi nesiguranţa alimentară
a dus la creşterea cu 24% a populaţiei malnutrite. Ce se poate face? Diouf a indicat
câteva soluţii, precum realizarea unei infrastructuri mai solide, încurajarea comerţului
interegional, respectarea unui cod internaţional de bună purtare pentru investiţiile
străine directe în agricultură. Directorul general FAO a salutat, în această privinţă,
ultima reuniune G8 în care ţările participante au alocat 21 de miliarde de dolari,
eşalonaţi în trei ani, pentru securitatea alimentară.
Jacques Diouf, de religie
islamică, a ţinut să aducă un omagiu Bisericii Catolice, misionarilor, călugărilor
şi călugăriţelor pentru angajarea lor activă în favoarea celor mai săraci.