Nu marginalizaţi bătrânii, martori de valori ce nu apun: Benedict al XVI-lea despre bogăţia morală şi spirituală a persoanelor vârstnice

(RV - 12 octombrie 2009) Au trezit un vast ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea referitoare la starea de solitudine în care trăiesc adesea bătrânii. Duminica trecută în timpul Liturghiei pentru proclamarea a 5 noi Sfinţi, Papa a subliniat că în societatea contemporană, „atâtea persoane vârstnice suferă de multe forme de sărăcie dar şi de singurătate, de solitudine, uneori abandonate de familiile lor”. Cea de duminică este doar ultima dintr-o serie de intervenţii ale Pontifului cu privire la dificultăţile crescânde ale persoanelor vârstnice în faţa „relativismului în plină amploare” care a slăbit valorile fundamentale ale nucleului familial.

Când viaţa pierde din forţă, devine fragilă, şubredă ca în anii bătrâneţii, ea nu pierde niciodată din valoarea şi din demnitatea ei: Benedict al XVI-lea afirma aceasta cu multă vigoare vorbind Academiei Pontificale pentru Viaţă, la 25 februarie 2008. Într-o societate complexă şi influenţată de dinamicele productivităţii, observa Papa cu acea ocazie, persoanele fragile riscă „în momentele de dificultate economică” sau de boală, „să fie doborâte”. Cei dintâi care suferă de această situaţie sunt tocmai bătrânii:
• Din ce în ce mai frecvent se găsesc în marile oraşe persoane vârstnice şi singure, chir şi în momentele de boală gravă şi în apropierea morţii. În asemenea situaţii, împingerile spre eutanasie devin presante, mai cu seamă când se insinuează o viziune utilitaristă despre persoană.

De aceea, este îndemnul Papei, e nevoie de un efort concentrat pentru ca societatea civilă şi comunitatea credincioşilor să facă astfel ca toţi să poată trăi demn şi să traverseze momentul încercării şi al moţii în cea mai bună condiţie de fraternitate şi solidaritate. O provocare, desigur, şi mai urgentă, releva Papa vorbind Plenarei departamentului pentru Familie, în faţa înaintării culturii morţii „care pândeşte şi anotimpul bătrâneţii”:
• Astăzi, evoluţia economică şi socială a purtat transformări profunde în viaţa familiilor. Vârstnicii, între care mulţi bunici, s-au trezit într-un fel de ‚zonă de parcare’: unii îşi dau seama că sunt o povară în familie şi preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecinţele pe care aceste alegeri le comportă (5 aprilie 2008).

Dar nu trebuie să ne descurajăm. Benedict al XVI-lea pune accentul pe rolul bunicilor, vârstnici prin definiţie, pe care l-au desfăşurat mereu pentru a ţine unite familiile. Bunicii, afirma Papa în data de 26 iulie anul acesta vorbind despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Macii Domnului, „sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii”. Un patrimoniu preţios pe care vârstnicii îl dau familiilor cu dragoste şi generozitate:
• Sarcina educativă a bunicilor este întotdeauna foarte importantă, şi devine mai mult încă atunci când, din diferite motive, părinţii nu sunt în stare să asigure o adecvată prezenţă alături de fiii lor în vârsta creşterii.

Bunicii, cu „robusteţea lor de valori şi proiecte”, observa Pontiful, „sunt o comoară de care nu trebuie să privăm noile generaţii”. Şi Papa încurajează la a porni din nou de la bunici, de la cei vârstnici, pentru a răspunde crizei familiei:
• Să revină bunicii şi să fie prezenţă vie în familie, în Biserică şi în societate. În ceea ce priveşte familia, bunicii să continue să fie martori de unitate, de valori bazate pe fidelitatea unei iubiri unice ce generează credinţa şi bucuria de a trăi (Discurs din 5 aprilie 2008 către Plenara Consiliului Pontifical pentru Familie”.