Sinodul episcopilor pentru Africa: mai mult spaţiu pentru femei. Arhiepiscopul de Accra în Ghana: provocarea constitută de secte

(RV - 9 octombrie 2009) Dimineaţă bogată în reflecţii, vineri 9 octombrie, la al doilea Sinod al Episcopilor pentru Africa în curs în Vatican, pe temele reconcilierii, dreptăţii şi păcii. În prezenţa lui Benedict al XVI-lea, Părinţii sinodali şi-au concentrat atenţia asupra importanţei educaţiei, a nevoii de pace în regiunea Marilor Lacuri şi asupra Anului Preoţiei. În încheierea Congregaţiei generale, câteva intervenţii în aulă ale auditorilor. În cursul după-amiezii, în schimb, intervenţia lui Rudlof Adada, fost Cap al Uniunii africane a misiunilor de pace pentru Darfour.

Din aula sinodală, trimisa noastră Isabella Piro:
A supravieţuit masacrului din Rwanda, a iertat agresorii săi iar astăzi poartă împăcarea în închisori. Mărturia unei auditoare a făcut să tremure Aula Sinodului, vineri dimineaţă. În faţa dovezii concrete că pacea e posibilă chiar în contextele cele mai atroce, cuvintele sale au tăiat respiraţia.

Dar au fost multe reflecţiile care s-au succedat în timpul lucrărilor de vineri dimineaţă, numeroase şi sugestiile propuse de Părinţii sinodali. Înainte de toate, marea problemă a educaţiei: episcopii se pronunţă pentru un sistem de gestiune şcolară care să garanteze libertatea Bisericii pentru o formare de calitate a tinerilor, solicitând apoi un parteneriat direct între UNESCO şi Instituţiile bisericeşti. Apoi, propunerea de a crea în Africa un Institut superior catolic, specializat în învăţământul social, plecând de la Doctrina socială a Bisericii.

În reflecţia Părinţilor sinodali, s-a acordat spaţiu şi comunicării şi informaţiei cu exigenţa exprimată în Aulă, de a înfiinţa o agenţie de presă continentală pentru Biserica din Africa, continent în care, între altele, sunt operative cel puţin 163 de Posturi de Radio în 32 de ţări, gestionate de dieceze şi organizaţii catolice.

Apoi prelaţii au aprofundat semnificaţia Anului Sfintei Preoţii, proclamat de Benedict al XVI-lea pentru a comemora cei 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, preotul care poate inspira acea fidelitate faţă de Cristos care ajută la a lumina eventualele zone de umbră ale comunităţilor bisericeşti.

În continuare episcopii au abordat problemele relative la avort care, în limbajul definit „derutant” al organizaţiilor internaţionale, este asociat în mod eronat cu sănătatea reproductivă. Centrală a fost şi tema dialogului interreligios cu propunerea, lansată în aulă, de a insera câţiva experţi în domeniu în Comisiile Dreptate şi Pace. Altă sugestie, subliniată prin aplauze, aceea de a convoca în scurt timp o Conferinţă Internaţională asupra păcii şi reconcilierii în Regiunea Marilor Lacuri.

Şi mai departe spaţiu pentru femei: „Ce ar fi Biserica fără aportul lor”, s-a spus în aulă, ele care dau viaţa şi nu abandonează niciodată proprii fii doresc o mai mare implicare în evanghelizare.

Apoi cuvântul a trecut la unul dintre delegaţii fraterni, Bernhard Ntahoturi, arhiepiscop al Provinciei Bisericii Anglicane din Burundi, care a subliniat importanţa ecumenismului pentru a-l dezvălui lumii pe Dumnezeul iubirii şi al vieţii. Africa este continentul şanselor, a continuat delegatul fratern, iar Biserica trebuie să fie marcată de fraternitate, pentru a elibera ţările de rele lor.

Joi după-amiază, Părinţii sinodali şi-au îndreptat privirea spre femeile africane constrânse la poligamie şi de aceea departe de sacramente. Pentru ele, a fost solicitată o reflecţie aprofundată, încât să se poată bucura de milostivirea lui Dumnezeu.

Şi tot în aula sinodală s-a afirmat că Biserica nu uită bolnavii de SIDA, din contra, îi ajută şi îi sprijină prin intermediul câtorva agenţii, precum Cafod - Catholic Agency For Overseas Developement de peste 20 de ani prezentă în Africa. Multe, rezultatele pozitive obţinute până acum, şi datorită ajutorului medicamentelor retrovirale care, însă, au subliniat episcopii, rămân încă inaccesibile celor mai săraci.

S-a revenit apoi la provocarea cu care se confruntă Biserica africană, constituită de răspândirea în rândul tinerilor a grupurilor neo-penticostale. O problemă prezentă în Ghana unde comunitatea catolică, născută în urmă cu mai puţin de 150 de ani, desfăşoară un rol de primară importanţă la nivel social, educativ şi sanitar. În ţară, procesul de aculturaţie trebuie să se confrunte cu un sincretism religios difuz: de fapt, deşi creştinismul este religia profesată de cei mai mulţi, bună parte din populaţie rămâne legată de forme tradiţionale de spiritualitate.

Confirmă aceasta, arhiepiscopul de Accra în Ghana, mons. Gabriel Charles Palmer Buckle intervievat de unui dintre trimişii noştri:
• Ca ţară, Ghana a cunoscut catolicismul de abia 129 de ani. Catolicii, în Ghana sunt aproximativ 16% din populaţie; este cel mai mare grup religios. Ca Biserică avem peste 20-21% din toate centrele sanitare şi 15% din şcoli la nivel naţional, gestionate de Biserica catolică. 8% din populaţie aderă încă la religiile ancestrale. Cât despre grupurile neo-penticostale care pătrund în rândul tinerilor trebuie să spun că sunt o mare preocupare. Africa este foarte tânără, mai mult de 65% din populaţie are sub 35 de ani. Sectele şi cultele penticostale folosesc mult mass-media, televiziunea şi internetul oferind un mesaj, să spunem religios pseudo-creştin, un fel de creştinism sentimental. Când în Biserica catolică i se cere tânărului alegeri radicale, desigur că îi vine greu. E nevoie de însoţire, de a fi alături de ei. Adevărul e că mulţi aderând la grupurile penticostale, după o peregrinare incertă de câtva timp, îşi dau seama că ceea ce li se oferă nu are consistenţă, şi revin la Biserica catolică.

În orice caz, experienţa sinodală este extraordinară. Nu doar eu, ci alţi circa 110 episcopi sunt pentru prima dată la un Sinod. 46 din cei prezenţi au fost şi la primul Sinod pentru Africa în 1994.

Aici serviciul audio: