Apel la Pace în Republica D. Congo de la Sinodul pentru Africa din Vatican

(RV - 8 octombrie 2009) Biserica în Africa în serviciul reconcilierii, dreptăţii şi păcii: cum spune în franceză imnul sinodal, sunt temele Sinodului episcopilor pentru Africa în curs în Vatican în perioada 4-25 octombrie. Joi dimineaţă, a şasea Congregaţie generală. După sesiunea de votare pentru alegerea Comisiei pentru Mesaj, discuţia a continuat pe diferite teme. Între cele principale, „teoria genului”, activitatea Comisiilor „Dreptate şi Pace”, riscurile reprezentate de grupurile neo-penticostale. În închiderea Congregaţiei, apoi, apelul pentru pace în Republica Democratică Congo.

Din aula nouă a Sinodului din Vatican, trimisa noastră Isabella Piro:
Africa se povesteşte, în Aula Sinodului, povesteşte dificultăţile sale, dar şi speranţele sale, raporturile sale cu lumea Occidentală. Raporturi dificile, uneori, precum în cazul „gândirii unice” care vrea să impună Africii ceea ce nu îi aparţine. Un exemplu pentru toate: „teoria genului” care neagă planul lui Dumnezeu, separând sexul biologic de identitatea masculină sau feminină.
În felul acesta, s-a spus în aula sinodală, se distruge sensul familiei şi se vizează introducerea legilor favorabile avortului şi contracepţiei.

În atenţia Părinţilor sinodali şi Guineea Conakry, devastată zilele trecute de violenţe şi dezordini politice. Părinţii sinodali au mulţumit Papei pentru apelul său la pace în ţara africană. lansat duminica trecută la rugăciunea Îngerul Domnului. Şi un al doilea apel a venit la terminarea Congregaţiei, când a fost citită o scrisoare semnată de câţiva Părinţi sinodali. În text, se exprimă solidaritate pentru Republica Democratică Congo, unde creştinii au suferit violenţe în ultimele zile, şi se urează pace pentru întregul continent african.

Apoi, s-a acordat spaţiu pentru activitatea Comisiilor „Dreptate şi Pace”, pentru care s-a recomandat întărirea legăturilor cu Conferinţele episcopale care au competenţa, pentru a se evita manipulări politice. În această privinţă, sugerată instituirea unor Observatori regionali asupra politicii naţionale pentru a face astfel ca instituţiile să privească mereu la binele comun.

Şi mai departe, Părinţii sinodali au reflectat asupra problemei grupurilor neo-penticostale, care au succes în rândul tinerilor. De aceea, s-a spus în aulă, parohiile trebuie să devină punct de referinţă pentru toţi, copii, adolescenţi şi tineri, încât nimeni să nu se simtă anonim, ajungând pradă sectelor.

Apoi, părinţii Sinodului au privit la marele exemplu al Sfinţilor, definiţi „adevărată comoară a Bisericii locale”, capabili să evanghelizeze, capabili de aculturaţie şi de reconciliere.

În schimb, miercuri după amiază în aula Sinodului a fost înfruntată tema corupţiei, fiind respinsă cu fermitate această plagă, care uneori implică şi politicieni catolici, demonstrând că e nevoie de o serioasă formare asupra Doctrinei sociale a Bisericii. S-a dat apoi spaţiu, situaţiei copiilor, definiţi „artizani de pace” deoarece îi învaţă pe părinţi că violenţa în familie este intolerabilă. În afară de aceasta, a fost reafirmată importanţa comunicării bisericeşti cu urarea ca toate structurile Bisericii să dispună de mijloace de comunicaţie adecvate, încât să contribuie la aculturaţia educaţiei civice şi favorizarea evanghelizării.

În fine, reflecţia s-a oprit şi asupra OMG, organisme modificate genetic care oferă, da, mari posibilităţi, s-a spus, dar a căror utilizare cere încă un studiu aprofundat al impactului asupra mediului şi asupra sănătăţii omului.

S-a vorbit, cum s-a spus, despre situaţia foarte dificilă a comunităţii creştine din Republica Democratică Congo. Iată mărturia mons. Fridolin Ambongo Besungu, episcop de Bokungu Ikela, despre aşteptările acestui Sinod al episcopilor care are loc după 15 ani de la primul dedicat Africii:
• Ne aşteptăm mult de la acest Sinod. Ţara noastră, Republica Democratică Congo, a suferit mult în aceşti 10, 15 ani. Eu nu sunt doar episcop şi păstor în Congo dar sunt şi preşedinte al Comisiei Dreptate şi Pace. Am trăit realităţi dureroase şi, ca atare, ne aşteptăm de la acest Sinod ca Biserica în Africa să vorbească cu voce tare pentru a se pune capăt suferinţei poporului african, în special poporului din zona Marilor Lacuri, adică din Congo, Rwanda şi Burundi, aceste trei popoare au suferit mult. Vrem să sensibilizăm celelalte Biserici asupra dimensiunii internaţionale a conflictului pe care îl trăim. Mă gândesc mai ales la exploatarea resurselor naturale de care profită toţi dar nu popoarele care trăiesc acolo.

Aici serviciul audio: