Situaţia Bisericii în Etiopia prezentată la Sinodul episcopilor pentru Africa. Salutul lui Benedict al XVI-lea către patriarhul ortodox Abuna Paulos

(RV - 6 octombrie 2009) Continuă în Vatican lucrările Adunării speciale pentru Africa a Sinodului episcopilor. Suferinţele, dar şi speranţele Bisericii în Etiopia au fost în centrul atenţiei marţi dimineaţă, la cea de-a 3-a Congregaţie generală a Sinodului pentru Africa având ca temă reconcilierea, dreptatea şi pacea. Marţi în deschiderea lucrărilor a intervenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Etiopiei, Abuna Paulos care a fost salutat de papa Benedict al XVI-lea. Între alte teme tratate în aula sinodală, activitatea Bisericii în Africa în domeniul educativ şi dialogul cu Islamul.

O prezenţă, drept mărturie elocventă despre antichitatea şi tradiţia Bisericii în Africa, Astfel papa Benedict al XVI-lea l-a salutat pe patriarhul ortodox Abuna Paulos al Etiopiei, subliniind că Biserica etiopiană continuă să mărturisească Evanghelia şi supunerea faţă de legea iubirii, în pofida persecuţiilor şi jertfei martirilor. În continuare, Papa a adăugat:
• Proclamarea Evangheliei nu poate fi separată de angajarea la a construi o societate conformă voinţei lui Dumnezeu şi care să protejeze demnitatea şi nevinovăţia copiilor”. „În Cristos ştim că reconcilierea este posibilă, dreptatea trebuie să prevaleze, pacea poate fi durabilă”. De aici, auspiciile lui Benedict al XVI-lea de a se lucra pentru dezvoltarea integrală a populaţiei africane, întărind familiile, bastionul societăţii, educând tinerii şi contribuind la construirea unor societăţi oneste, integre şi solidare.

Mai înainte patriarhul Abuna Paulos amintise plăgile Africii, marcată de exploatare, pandemie şi foamete. Dar subliniase cum continentul african prezintă multe resurse naturale care contribuie la dezvoltarea altor ţări.

Apoi, apelul la apărarea copiilor:
• În ce mod - a spus patriarhul ortodox etiopian - trebuie să denunţăm războaiele civile, care adesea sunt combătute de copii-soldat? Apoi, apelul la unitate pentru ca toţi liderii creştinătăţii să-şi unească eforturile în favoarea Africii.

Între celelalte subiecte tratate în aulă, importanţa Bisericii în Africa în domeniul educaţiei, documentată de circa 56 de mii de şcoli, frecventate de 19 milioane de elevi şi de 23 de universităţi catolice. Central şi dialogul cu Islamul: o experienţă pozitivă vine din nordul Africii, zonă majoritar musulmană, în care creştinii se bucură în orice caz de o anumită colaborare cu societatea. În această privinţă, s-a exprimat urarea ca Sinodul pentru Orientul Mijlociu din 2010 să cuprindă şi diecezele din Nordul Africii.

Gândul s-a îndreptat apoi la numeroşii martiri căzuţi în Africa şi la speranţele ca drumul spre democraţie al multor ţări să nu devină o trecere de la o „dictatură dură, apăsătoare” la altele mai „uşoare”.

Luni după amiază, în schimb, Părinţii sinodali au reflectat asupra raporturilor dintre Africa şi celelalte continente. Multe sunt legăturile în comun, s-a spus, deoarece continentul african prezintă problemele întregii lumi, precum sărăcia, absenţa unei democraţii puternic înrădăcinate, fenomenele de injustiţie împotriva femeilor. Totuşi, au repetat Părinţii sinodali, Africa poate reprezenta un model de credinţă profundă şi dinamică, al unui creştinism tânăr şi activ, un model de dialog interreligios. Şi de la Africa se poate învăţa intensificarea evanghelizării.

Apoi a revenit mons. Laurent Monsengo Pasinya, arhiepiscop de Kinshasa, sarcina de a prezenta un raport despre „Ecclesia in Africa”, Exortaţia apostolică post-sinodală semnată de Ioan Paul al II-lea în 1995. Prelatul congolez a subliniat că documentul a fost primit cu entuziasm în Africa, dând naştere unor sinoade diecezane şi regionale pentru a reflecta asupra Bisericii, familia lui Dumnezeu sau pentru a elabora proiecte şi planuri pastorale. Toate aceste iniţiative au dat un nou impuls vieţii şi misiunii Bisericii în Africa.
 
Aici serviciul audio: