Sinodul pentru Africa: intervenţiile cardinalilor Arinze şi Turkson şi mons. Eterović

(RV - 5 octombrie 2009) Imediat după meditaţia lui Benedict al XVI-lea, în Aula nouă a Sinodului lucrările au continuat cu trei intervenţii: salutul unuia din preşedinţii delegaţi, cardinalul nigerian Francis Arinze, introducerea Secretarului general al Sinodului, arhiepiscopul Nicola Eterović şi „Prima expunere dinaintea discuţiei” a raportorului general, cardinalul Peter Turkson, arhiepiscop de Cape Coast, în Ghana.

 
Africa în inima Bisericii universale: a început astfel cea de-a doua Adunare specială a Sinodului Episcopilor dedicată continentului african. În deschiderea lucrărilor, cum s-a spus, cardinalul Arinze a amintit că Africa este cunoscută, da, ca un pământ care caută să scape de injustiţii şi de războaie, dar şi ca un continent de iubire, de solidaritate şi de angajare pentru pace şi reconciliere.

La rândul său, arhiepiscopul croat Eterović a subliniat dinamismul Africii, evidenţiat şi de o creştere a numărului vocaţiilor, şi numeroasele activităţi ale Bisericii în continent, în domeniul carităţii, sănătăţii şi educaţiei.

Cuvântul a trecut la Raportorul general care, pe baza textului de lucru - Instrumentum laboris - a indicat subiectele principale asupra cărora vor trebuie să lucreze Părinţii sinodali:
• E timpul „de a schimba mersul” şi de a spune adevărul despre Africa cu iubire, promovând dezvoltarea continentului care va aduce bunăstare întregii lumi”, a spus cardinalul Turkson. „Africa - a adăugat - a fost acuzată prea mult timp de către mass-media de tot ceea ce este privit cu groază de umanitate”. Ea, în schimb, este a doua piaţă mondială emergentă după China, este continentul şanselor. Problemele există, e adevărat, a continuat raportorul general, indicând unele din ele, precum sectele, ciocnirile etnice, migraţiile care pun fiii Africii într-o condiţie de viaţă servilă. Şi mai departe: criza căsătoriei tradiţionale ameninţate de uniuni alternative, lipsite de ideea de angajare durabilă şi fără scopul procreării. Aceasta, a spus cardinalul Turkson, tinde să stabilească o nouă etică globală privind familia, sexualitatea umană, şi aspectele relative, precum avortul, contracepţia şi ingineria genetică.

Alte plăgi indicate de raportorul general al Sinodului, cardinalul ghanez Turkson, au fost drogurile şi traficul de arme, în legătură cu care s-a pronunţat pentru un tratat internaţional asupra importului şi exportului de armament. Apoi, marea plagă a schimbării climatice, care loveşte Africa cu inundaţii, secetă şi foamete.

În fine, cardinalul a înfruntat cele trei teme principale ale Sinodului, adică reconcilierea, dreptatea şi pacea. Despre prima, a amintit că trebuie dezvoltată atât vertical, faţă de Dumnezeu, cât şi orizontal, faţă de om. În acest sens, ea constituie armonizarea diferenţelor şi abaterea obstacolelor în raporturile interpersonale prin experienţa iubirii de Dumnezeu. Dreptatea, apoi, va trebui să fie înţeleasă în sens creştin ca ordinea justă a lucrurilor, în timp ce pacea, nu va fi, în sfârşit, doar în sens laic, „absenţă de conflicte”,, prezenţă de armonie, siguranţă şi prosperitate, dar mai ales dar al lui Dumnezeu. De aici auspiciile formulate de cardinalul Turkson ca Biserica în Africa să fie „sarea pământului”, adică să prezerve continentul de ură, să purifice minţile şi să se angajeze pentru viaţa poporului său. Deoarece cine este sare a pământului şi lumină a lumii cunoaşte mântuirea lui Dumnezeu şi o pune în slujba tuturor. Luni dimineaţă târziu, răspunzând ziariştilor în Sala vaticană de presă, cardinalul Turkson a reafirmat importanţa descendenţei filiale pentru familia africană subliniind cum acolo unde lipsesc copiii, nucleul familial tinde să se descompună. Apoi a amintit legătura cu primul Sinod pentru Africa din 1994 şi a subliniat cum ultima Enciclică a lui Benedict al XVI-lea Caritas in veritate, va fi oricum un document de referinţă pentru lucrările părinţilor sinodali. În fine cu un zâmbet către cel care întreba dacă mai degrabă sau mai târziu Biserica va avea un Papă negru, cardinalul Turkson a răspuns scurt: „De ce nu!”.
 
Aici serviciul audio: