Beatificarea călugărului Eustachius Kugler, mare martor al carităţii lui Isus; interviu
cu mons. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor
(RV – 3 octombrie 2009) Duminică, 4 octombrie, în domul din Regensburg, Germania,
beatificarea călugărului german Eustachius Kugler, din Ordinul „Sfântul Ioan al lui
Dumnezeu”. Prezent la eveniment, în calitate de reprezentant al Sfântului Părinte,
arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Eustachius
Kugler intră în Ordinul spitalicesc al Fraţilor Milostivi (cunoscut în italiană cu
numele „Fatebenefratelii”), în 1893, la vârsta de 27 de ani şi, înainte de a deveni
superior provincial, a lucrat ca fierar, asistent medical, şi apoi ca director al
unor structuri medicale. Arestat de Ghestapou în timpul regimului nazist, a murit
în 1946. Iată un portret al Fericitului Eustachius Kugler, trasat chiar de arhiepiscopul
Angelo Amato, trimisul special din partea Papei la evenimentul de la Regensburg:
•
„Eustachius Kugler, din Ordinul „Fatebenefratelii” este un mare martor al iubirii
lui Isus, Bunul Samaritean. Mişcat de compasiune faţă de cei bolnavi şi nevoiaşi,
a construit două mari spitale la Regensburg, făcând tot ce era necesar pentru buna
lor funcţionare, chiar şi în timpul teribilului regim nazist şi al celui de-al Doilea
Război Mondial. Din credinţa în Cristos şi-a alimentat curajul şi perseverenţa
în bine. Izvorul înflăcărării sale apostolice era rugăciunea. Fratele Eustachius era
un om al rugăciunii. Faptul că spitalele pe care le conducea au fost ferite de bombe,
în timp ce totul în jur a fost distrus, a fost atribuit spiritului său de rugăciune.
„Trebuie să aveţi un mare om de rugăciune în rândurile voastre, dat fiind că Dumnezeu
a protejat în mod atât de vizibil casa voastră”, a fost constatarea plină de admiraţie
a unui pastor evanghelist. În timpul bombardamentelor, acest călugăr, a rămas singur
în rugăciune înaintea Tabernacolului; cobora în adăpostul antiaerian doar când şi
Preasfântul Sacrament era dus acolo. De aceea a fost chemat „Der grosse Beter von
Regensburg”, adică „marele om al rugăciunii din Regensburg”.
Kugler a fost
definit „gigantul ospitalităţii” sau „omul ospitalităţii”. Ce înseamnă? • „Mărturiile
sunt numeroase. De exemplu, Franz Xavier Schachtner, un fost pacient al spitalului
din Regensburg, a făcut cunoscut că în timpul spitalizării sale a fost edificat de
figura unui frate bătrân, cu aspect bolnăvicios, cu îmbrăcăminte ponosită şi încălţăminte
roasă, şi spune: „Îşi înfăptuia slujirea cu efort neobosit şi cu o perseverenţă de
admirat. Mereu mă întrebam – spune de asemenea Schachtner – cum de i se dădeau să
poarte cele mai vechi haine şi îl făceau să facă cele mai umile treburi (…) şi m-am
gândit că poate s-a făcut vinovat de vreun păcat grav pe care-l avea de ispăşit, sau
poate pentru că nu le era deloc simpatic confraţilor”. Curios, pacientul a întrebat
cine era acel călugăr. Îi răspunseră: „Este provincialul, superiorul provinciei bavareze
a Fraţilor Milostivi şi face muncile cele mai umile pentru ca lumea să nu vadă în
el un superior”. Iată cum practica Fratele Eustachius votul ospitalităţii; nu cu vorbe
ci cu fapte, servind masa, făcând curăţenie în saloane, schimbând cearşafurile, şi
făcând ceea ce era necesar pentru a le îmbunătăţi viaţa. Eustachius Kugler este
un exemplu de viaţă creştină pentru toţi, un model de viaţă consacrată pentru călugării
din Ordinul „Fatebenefratelli”, un glorios fiu al Bisericii din Germania şi un mare
binefăcător al umanităţii suferinde şi nevoiaşe. Asemenea lui Isus şi Fericitul Eustachius
Kugler a trecut pe acest pământ „făcând binele” (Fap 10,38). Să-l imităm cu faptele
noastre bune şi să fim demni de acest frate al nostru în credinţă”.