Zi istorică duminică la Brno, în Republica Cehă: 150 de mii de persoane, cea mai mare adunare religioasă din istoria ţării. Benedict al XVI-lea îl vesteşte pe Cristos, unica speranţă sigură. Fără Dumnezeu, umanitatea rătăceşte pe căi absurde

(RV - 27 septembrie 2009) Circa 150 de mii de credincioşi au participat duminică dimineaţă la Liturghia prezidată de papa Benedict al XVI-lea pe întinderea de lângă aeroportul din Brno, oraşul de reşedinţă al Moraviei: erau prezenţi şi mii de pelerini provenind din Slovacia, Polonia, Germania, Ungaria şi Austria. Este vorba de cea mai mare întâlnire religioasă din istoria Republicii Cehe. Este prima dată când un Papă vine în acest oraş. În omilia sa Benedict al XVI-lea a invitat pe toţi cei prezenţi să redescopere mântuirea înfăptuită de Isus, singura speranţă a omenirii. Istoria învaţă - a spus - la ce absurdităţi poate ajunge omul când îl exclude pe Dumnezeu. La Liturghie erau prezenţi circa 50 de cardinali şi episcopi şi şeful Statului ceh, Vaclav Klaus împreună cu soţia.

Din Praga trimisul nostru special, Sergio Centofanti:
• O Liturghie intensă la Brno. Mare participare. La începutul celebrării un preot a explicat că era dorinţa Papei de a trăi ritul în reculegere silenţioasă, fără aplauze şi fâlfâiri de steaguri.
Un îndemn primit foarte pozitiv de credincioşii obligaţi în timpul regimului comunist să aplaude cu entuziasm la manifestaţii. Aproape de altar, renumita statuie din lemn a Maicii Domnului cu Pruncul Isus de la sanctuarul din Turany, aşa-zisa Maica Spinilor, mângâietoarea tuturor celor aflaţi în durere. Papa a amintit că Isus a venit să vestească eliberarea şi bucuria celor mâhniţi şi săraci: El este „singura speranţă ’sigură’ şi ’demnă de încredere’, afidabilă de care au nevoie această ţară, Europa şi întreaga lume.

De fapt Pontiful şi-a început predica preluând invitaţia lui Isus scrisă deasupra uşii principale a catedralei Sfinţii Petru şi Pavel din Brno: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28).
• „Experienţa istoriei arată la ce absurdităţi ajunge omul atunci când îl exclude pe Dumnezeu din orizontul alegerilor şi acţiunilor sale, şi cum nu este uşor a construi o societate inspirată din valorile binelui, dreptăţii şi fraternităţii, întrucât fiinţa umană este liberă iar libertatea sa rămâne mai departe slabă. În consecinţă, libertatea trebuie recucerită constant pentru bine iar căutarea deloc uşoară ’a dreptelor orânduiri pentru chestiunile umane’ este o sarcină ce aparţine tuturor generaţiilor”.

 
Adevărata speranţă - a adăugat - s-a realizat prin moartea şi învierea lui Isus care ne-a eliberat de sclavia egoismului şi a răului. Dar astăzi cultura actuală reprezintă adesea „o provocare radicală pentru credinţă şi, în consecinţă, şi pentru speranţă”:
• De fapt, atât credinţa, cât şi speranţa, în epoca modernă, au suferit un fel de ’deplasare’, deoarece au fost împinse în sfera privată şi dincolo de acest pământ, în timp ce în viaţa concretă şi publică s-a afirmat încrederea în progresul ştiinţific şi economic (Cf Spe salvi, 17). Toţi ştim că acest progres este ambiguu: deschide posibilităţi de bine împreună cu perspective negative”.

 
Dezvoltările tehnice - a adăugat - şi ameliorarea structurilor sociale sunt importante şi desigur necesare, dar nu sunt de ajuns să garanteze bunăstarea morală a societăţii (Cf ibid., 24).
• „Omul are nevoie să fie eliberat de opresiunile materiale, dar trebuie să fie salvat, şi în mod mai profund, de relele care îi frământă spiritul. Şi cine îl poate salva dacă nu Dumnezeu care este iubire şi care şi-a revelat chipul său de Tată atotputernic şi îndurător în Isus Cristos? Speranţa noastră trainică este deci Cristos; în el, Dumnezeu ne-a iubit până la extrem şi ne-a dat viaţa din belşug (Cf In 10,10), acea viaţă pe care fiecare persoană, uneori chiar fără să-şi dea seama, râvneşte să o posede”.

 
Papa a amintit că „atâţia au suferit pentru a se menţine credincioşi Evangheliei şi nu au pierdut speranţa; atâţia s-au jertfit pentru a reda demnitate omului şi libertate popoarelor, găsind în adeziunea generoasă la Cristos forţa pentru a construi o nouă umanitate:
• „Cu toate acestea în actuala societate, unde atâtea forme de sărăcie iau naştere din izolare, din faptul de a nu fi iubiţi, din refuzarea lui Dumnezeu şi dintr-o închidere originară a omului care se consideră auto-suficient, sau că este doar un fapt insignifiant şi trecător; în lumea noastră actuală care este alienată „când se încredinţează unor proiecte doar umane” (Cf Caritas in veritate, 53), numai Cristos poate fi speranţa noastră certă. Aceasta este vestea pe care noi creştinii suntem chemaţi să o răspândim în fiecare zi prin mărturia noastră”.

 
În continuare Papa a încurajat pe toţi să mărturisească această realitate bazată pe Cristos: preoţii, rămânând intim uniţi cu Isus şi îndeplinindu-şi cu entuziasm slujirea lor; călugări şi călugăriţe, prin practicarea bucuroasă şi coerentă a sfaturilor evanghelice, indicând care este adevărata noastră patrie, Cerul; credincioşii laici, tineri şi adulţi, familiile să-şi clădească pe credinţa în Cristos proiectele lor familiale, din cadrul muncii, în şcoli şi activităţile din orice domeniu al societăţii.

„Să vă fie de încurajare - a spus Papa în încheierea predicii duminică la Brno - exemplul Sfinţilor Ciril şi Metodiu, patronii principali ai Moraviei, care au evanghelizat popoarele slave; al Sfintei Zdislava, mamă de familie, bogată în fapte de milostivire; al Sfântului Ioan Sarkander, preot şi martir; al Sfântului Clement Maria Hofbauer, preot şi călugăr, născut în această dieceză şi canonizat în urmă cu 100 de ani şi a fericitei Restituta Kafkova, călugăriţă născută la Brno şi ucisă de nazişti la Viena în Austria.

La terminarea Sfintei Liturghii şi înainte de recitarea rugăciunii Îngerul Domnului, Papa a salutat numeroşii pelerini provenind din ţările vecine: mulţi a petrecut noaptea în veghe de rugăciune în aşteptarea Liturghiei de duminică dimineaţă. Pe toţi, Pontiful i-a încredinţat Fecioarei Maria, pentru ca să reînsufleţească în ei o credinţă uneori aţipită de ritmurile vieţii moderne. Invitaţia finală a Pontifului a fost de a nu rămâne indiferenţi faţă de cei care caută adevărul, iubirea şi viaţa adevărată. Acestora - a spus în încheiere - să le arătăm calea spre Isus care „dă viaţa din belşug”.

Aici serviciul audio: