2009-09-15 15:12:07

Sfânta Fecioara Maria Îndurerată. Benedict al XVI-lea: pe Calvar, Maria stă înaintea noastră ca semn de speranţă şi de mângâiere


(RV - 15 septembrie 2009) În fiecare an, după sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are loc comemorarea Maicii Îndurerate, potrivit Evangheliei: „lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena” (In 19,25). La rugăciunea Îngerul Domnului de duminica trecută, vorbind despre această comemorare liturgică, Papa a invitat pe toţi „să învăţăm de la Sfânta Fecioară să ne mărturisim credinţa „fiind gata să plătim în prima persoană pentru a rămâne credincioşi Evangheliei”, în convingerea că „nimic nu se pierde din tot ceea ce facem”. Propunem în continuare câteva din reflecţiile lui Benedict al XVI-lea despre Maica Îndurerată.

Secvenţe muzicală din melodia „Sus pe muntele Calvar”:
La picioarele Crucii, alături de Isus care moare, Maria îşi uneşte durerea ei cu cea a Fiului şi ne arată că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât moartea. Durerea ei - subliniază Papa - este o durere plină de credinţă şi de iubire”.
• Fecioara pe Calvar participă la puterea mântuitoare a durerii, unind ’da-ul’ ei, ’fie mie după cuvântul tău’, cu cel al Fiului” (Îngerul Domnului, 17 septembrie 2006).

În faţa suferinţei Fiului, Maria se încredinţează lui Dumnezeu. Ştie că pe Cruce, Cristos şi-a vărsat tot sângele pentru a elibera umanitatea de sclavia păcatului:
• Fecioara Maria, care a crezut Cuvântului Domnului, nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu când l-a văzut pe Fiul său respins, insultat şi atârnat pe cruce. A rămas mai curând alături de Isus, suferind şi rugându-se, până la sfârşit. Şi a văzut aurora luminoasă a Învierii sale (Angelus 13 septembrie 2009).

Maria, observă Pontiful, ne învaţă că „cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât este mai aproape de oameni”. Faptul că Maria, în ceasul Crucii, este „cu totul aproape de Dumnezeu este motivul pentru care este şi atât de aproape de oameni”:
• De aceea poate fi Mama oricărei mângâieri şi a oricărui ajutor, o Mamă la care în orice necesitate oricine poate să se adreseze în propria slăbiciune şi în propriul păcat, deoarece ea are înţelegerea pentru tot şi este pentru toţi forţa deschisă a bunătăţii creatoare (Sf. Liturghie din 8 decembrie 2005).

În ea, continuă Papa, „Dumnezeu imprimă propriul chip al Acelui care merge după oaia rătăcită în munţi şi până între spinii şi mărăcinii păcatelor acestei lumi, lăsându-se rănit de cununa de spini a acestor păcate, pentru a lua pe umerii săi oaia şi a o aduce acasă la staul”:
• Ca Mamă care compătimeşte, Maria este figura anticipată şi portretul permanent al Fiului. Şi astfel vedem că şi imaginea Îndureratei, a Mamei care împarte suferinţa şi iubirea, este o adevărată imagine a Neprihănitei. Inima ei, prin a fi şi simţi împreună cu Dumnezeu, s-a lărgit. În ea bunătatea lui Dumnezeu s-a apropiat şi se apropie mult de noi, Astfel Maria stă înaintea noastră ca semn de mângâiere, de încurajare, de speranţă (Sf. Liturghie din 8 decembrie 2005).

Benedict al XVI-lea ne invită să o contemplăm pe Maria, la picioarele Crucii, „asociată intim la misiunea lui Cristos şi împreună părtaşă la opera mântuirii prin durerea ei de Mamă”:
• Pe Calvar, Isus ne-a dăruit-o nouă ca mamă şi ne-a încredinţat ei ca fii. Să vă obţină Fecioara Îndurerată darul de a-l urma pe divinul ei Fiu răstignit şi de a îmbrăţişa cu seninătate dificultăţile şi încercările existenţei cotidiene” (Discurs către un grup de călugăriţe clarise, pe 15 septembrie 2007).

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.