A 64-a Adunare Generală ONU: "pentru ca ONU să nu devină irelevant, e necesar să fie
respectată ordinea etică şi morală a lucrurilor": observatorul Sf. Scaun la Palatul
de Sticlă
RV 15 sep 2009. Începe marţi la New York a 64-a
Adunare Generală a Naţiunilor Unite. Din temele care ocupă prim planul lucrărilor,
menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, promovarea unei creşteri economice
durabile, dezvoltarea Africii, aplicarea universală a drepturilor omuluiu, o coordonare
mai eficace a politicilor de asistenţă umanitară. Cu o zi înainte, la iniţiativa
arhidiecezei de New York împreună cu Observatorul permanent al Sf. Scaun la ONU, arhiep.
Celestino Migliore, a avut loc o celebrare ecumenică de rugăciune în vederea Adunării
Generale.
Redacţia centrală l-a contactat pe arhiep. Migliore, întrebându-l
mai întâi ce atmosferă s-a creat la Palatul de Sticlă în aşteptarea deschiderii Adunării
Generale: • "Aş spune cu un reînnoit simţ de răspundere faţă de situaţia internaţională.
Delegaţiile naţionale sunt chemate la reflecţie pentru a trasa programele de răspuns
la multiplele crize pe care le înfruntăm, în special cu privire la multilateralism
şi la dialogul între culturi şi civilizaţii".
Pentru ca ONU să-şi recupereze
rolul de protagonist, se aşteaptă o revizuire a mecanismelor de funcţionare.
Există voinţa efectivă a Ţărilor membre în această direcţie? Răspunde mons. Migliore: •
"Există, fără îndoială, percepţia îngrijorătoare că fără o reformă precisă a modalităţilor
de decizie, ONU ar aluneca spre o pierdere periculoasă de relevanţă. Dar problema
nu este atât de a găsi soluţii tehnice şi instituţionale, dimpotrivă, propuneri înţelepte
şi eficace există din belşug, ci în voinţa politică a ţărilor membre ONU - în special
a celor care exercită o mai mare influenţă politică, economică, militară sau demografică
- de a-şi susţine interesele naţionale în contextul sprijinului faţă de binele comun
mondial. E necesar ca organizaţiile internaţionale să devină un loc nu de împărţire
a puterii, ci de atenţie şi răspuns faptic la problemele oamenilor".
Noul
profil al Organizaţiei Naţiunilor Unite trece în mod necesar şi printr-un proces
de reformă a instituţiei. Care sunt cele mai factibile în acest moment? •
"În februarie a.c. au fost lansate o serie de negocieri interguvernamentale cu privire
la reforma Consiliului de Securitate. Nu e vorba doar de lărgirea acestui la noi Ţări,
ci mai ales de dreptul la veto, care nu mai poate fi văzut doar în termeni de privilegiu
sau putere, ci în contextul dreptăţii şi solidarităţii, pentru a răspunde tempestiv
la situaţiile internaţionale de urgenţă. Apoi, recenta conferinţă despre criza economică
şi financiară şi impactul asupra dezvoltării, a stabilit un grup de lucru care să
contribuie la redefinirea instituţiilor financiare mondiale".
Solidaritatea,
aşadar, în locul confruntării. Este aceasta o cale posibilă pentru Naţiunile Unite? •
"Desigur. Când a fost publicată "Caritas in veritate", mulţi s-au întrebat în legătură
cu apelul Papei în favoarea constituirii unei Autorităţi mondiale care să înfrunte
în mod adecvat problemele Comunităţii internaţionale. Ei bine, enciclica, recunoscând
Naţiunile Unite ca autoritate publică în măsură să garanteze ordinea socială la nivel
mondial – a pus accentul pe necesitatea ca această ordine socială să recunoască şi
să respecte şi o precisă ordine etică şi morală a lucrurilor. Aceasta este o condiţie
sine qua non dacă vrem ca ONU să aibă în continuare relevanţă şi eficacitate".