Funeraliile mons. Pamfil Carnaţiu: "A lăsat Bisericii şi Ţării sale un testament de
fidelitate faţă de Cristos şi succesorul lui Petru"
(RV - 11 septembrie 2009) A fost cel dintâi care de la microfoanele
Radioului Papei a lansat primul mesaj în limba română. Era în martie 1947.
Şi apoi mai târziu a devenit primul responsabil al secţiei române de la Radio Vatican.
Era în anii când se năştea „Biserica Tăcerii” şi se înălţa „Cortina de Fier”. Iar
emisiunile în limba română erau tot mai frecvente până când au devenit zilnice. Acestora
li s-a adăugat după câţiva ani transmiterea Liturghiei în ritul bizantin român, pentru
cei din ţară şi în special pentru Biserica greco-catolică suprimată întrucât unită
cu Roma. Şi în acest context, credincioşii din ţară reunindu-se în case în jurul unui
mic aparat de radio deasupra căruia aşezau o cruce, luau parte, ca odinioară în biserici,
stând în picioare şi îngenunchind, la Liturghia celebrată în „catedrala din eter”.
În
asemenea termeni, PS Virgil Bercea episcop al Eparhiei greco-catolice de Oradea a
evocat figura mons. Pamfil Carnaţiu, primul crainic al Programului Român Radio Vatican,
decedat luni 7 septembrie la Roma, în urma unui infarct, la vârsta de 90 de ani.
Slujba cu prohodul înmormântării a fost oficiată vineri dimineaţă, 11 septembrie,
în Biserica Bunei Vestiri a Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma. Au participat
la slujba înmormântării, PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic vicar de Bucureşti,
părintele Claudiu Pop, rectorul Colegiului Pio Romeno, preoţi şi seminarişti de la
Colegiile Român şi Ucrainean, călugăriţe şi credincioşi, în total circa o sută de
persoane. Congregaţia Bisericilor Orientale a fost reprezentată de sub-secretarul
acesteia mons. Maurizio Malvestiti care a dat lectură unui mesaj din partea cardinalului
prefect Leonardo Sandri şi a întregului personal al departamentului. Un om de suflet.
Împărţea cu umilinţă darul ştiinţei, iubindu-şi Biserica şi Ţara într-o mare fidelitate
faţă de Cristos şi faţă de Biserică: a spus într-un emoţionant cuvânt de pomenire
adresat răposatului în stil foarte personal cardinalul Giovanni Coppa, canonic de
la Bazilica papală Sfântului Petru în Vatican şi consultant la Secretariatul de Stat.
Biserica
română de rit latin a fost reprezentată de mons. Anton Lucaci şi de părintele Adrian
Dancă din redacţia Programului Român Radio Vatican. Providenţial, o nepoată a mons.
Pamfil Carnaţiu venită la Roma în pelerinaj, a putut fi de faţă, singura dintre rudele
răposatului, la slujba înmormântării. Terminată slujba înmormântării, sicriul cu
trupul neînsufleţit al mons. Pamfil Carnaţiu a fost condus de PS Vrigil şi de rectorul
Colegiului Pr. Claudiu Pop la Cimitirul Prima Porta din Roma. Aici, la
porţile Romei, aşteaptă învierea în credinţa Aceluia care a spus "Eu sunt învierea
şi viaţa".
Născut la 17 octombrie 1919 în localitatea Cisteiu de Mureş, jud.
Alba, în Arhieparhia Greco-Catolică de Făgăraş şi Alba Iulia, după studii gimnaziale
la Blaj, mons. Carnaţiu a fost trimis la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma unde
îşi termină studiile teologice chiar în timpul războiului, fiind hirotonit preot la
25 martie 1945. Instaurarea regimului comunist în ţara noastră, persecuţiile şi suprimarea
Bisericii Greco-Catolice l-au făcut să rămână dincoace de „Cortina de Fier, da, în
„lumea liberă” dar departe de ţară. A făcut mult bine românilor care reuşeau să scape
de dictatura din ţară şi care emigrau în diferite ţări din Occident. Pe plan cultural,
a colaborat cu studii şi articole la revista „Bună Vestire”, publicaţie de zidire
creştină, care apărea la Roma. Ca tânăr preot a fost chemat la Secretariatul de Stat
unde a lucrat timp de mulţi ani până în 1989 fiind în ultima vreme minutant de prima
clasă. Din cele relatate de persoane care l-au cunoscut în activitate, era deosebit
de apreciat şi consultat întrucât îşi însuşise temeinic stilul Curiei Roman. Ulterior
a fost canonic onorar în Capitlul Bazilicii Papale Sfântul Petru, din Vatican.
După
participarea la slujba înmormântării, încă o dată colectivul Programului Român Radio
Vatican încredinţează milostivirii lui Dumnezeu sufletul preotului Pamfil Carnaţiu
care s-a cheltuit cu dăruire slujind Biserica universală şi ţara în timpuri vitrege
iar apoi suportând cu răbdare pe urmele lui Cristos crucea unor îndelungate suferinţe.