Papa către episcopii brazilieni: umanitatea confuză are nevoie să vadă la creştini
ceea ce nu se vede în altă parte: bucuria şi speranţa de a sta cu Cristos
(RV - 7 septembrie 2009) Tinerii de azi care doresc să devină preoţi, dar care
sunt crescuţi într-un climat de secularizare care a contaminat şi unele domenii bisericeşti,
au nevoie să găsească formatori care să fie „adevăraţi
oameni ai lui Dumnezeu”. Printr-un discurs clar şi pătrunzător,
Benedict al XVI-lea s-a adresat luni dimineaţă la Castel Gandolfo unui grup de 15
episcopi din Vestul Braziliei în vizită ad Limina, primul din cele 13 grupuri ale
marii naţiuni latinamericane, primite în Vatican de Papa şi Curia Romană, de acum
şi până pe 20 septembrie 2010.
Într-un Stat mare cât Europa, cu „distanţe impresionante”
populate de 200 de milioane de persoane, cu o miriadă de etnii şi relativele probleme
de convieţuire, integrare şi dezvoltare socio-economică, multe pot fi punctele de
plecare pentru examinarea realităţii. Benedict al XVI-lea a pornit de la tinerii Braziliei
- în special de la cei care vor reînnoi într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat
cadrul bisericesc al ţării - pentru a reflecta asupra problemelor pastorale urgente
ale episcopatului brazilian, dar şi, mai ales, asupra unor derive care, ameninţând
baza etică a societăţii, sfârşesc prin a crea confuzie şi condiţiona pe cei care se
pregătesc să păşească în lumea celor adulţi. Papa a recunoscut în mod clar: „În zilele
noastre, şi mai cu seamă în Brazilia, lucrătorii din secerişul Domnului continuă să
fie puţini în comparaţie terenul care este mare”.
Un scenariu uman caracterizat
de culmi abrupte de dezolare şi de căutare de sens: • Sunt mulţi care par să-şi
consume întreaga viaţă într-un minut, alţii care rătăcesc în plictiseală şi inerţie,
sau se dedau violenţelor de orice fel. În fond, acestea nu sunt altceva decât vieţi
disperate în căutare de speranţă, cum este evidenţiat de nevoia difuză, uneori confundată
cu o exigenţă de spiritualitate, de o reînnoită căutare de puncte de referinţă pentru
a relua drumul vieţii”.
Despre Brazilia, care pe 7 septembrie celebrează Ziua
naţională a independenţei de Portugalia, Papa a amintit în prezenţa episcopilor zilele
din mai 2007, manifestările de credinţă şi de afecţiune ale oamenilor în timpul călătoriei
sale apostolice. Dar a stigmatizat totodată acea tendinţă, apărută îndată după Conciliul
al II-lea din Vatican, în care „unii” interpretează „deschiderea spre lume nu ca o
cerinţă de ardoare misionară a inimii lui Cristos, ci - a observat - ca o trecere
spre secularizare”, dispuşi „să facă concesii”, şi „să găsească arii de cooperare”
asupra „unor valori de mare consistenţă creştină”, precum egalitatea, libertatea,
solidaritatea.
Totuşi acest lucru, a adăugat critic Benedict al XVI-lea, „a
comportat intervenţia unor exponenţi ai Bisericii în dezbaterile etice, care au satisfăcut
aşteptările opiniei publice”, dar în care „nu s-a vorbit despre unele adevăruri fundamentale
ale credinţei precum păcatul, harul, viaţa teologală”, moartea şi judecata, raiul
şi iadul: • În mod inconştient s-a căzut într-o auto-secularizare a multor comunităţi
creştine: acestea, în speranţa de ai satisface pe cei absenţi, i-au văzut plecând,
înşelaţi şi dezamăgiţi, pe mulţi dintre cei care erau prezenţi: contemporanii noştri,
când vin la noi, vor să vadă ceea ce nu văd nicăieri, adică bucuria şi speranţa care
izvorăsc din faptul că suntem cu Domnul înviat”.
Actualmente, a continuat Papa
cu mare luciditate, „există o nouă generaţie deja născută în acest ambient bisericesc
secularizat care, în loc să înregistreze deschiderea şi consensul, constată în societate
un decalaj creat de diferenţe şi controverse în domeniul Învăţăturii Bisericii, mai
ales în cel etic, care se lărgeşte încă şi mai mult”. Aici, în ceea ce Pontiful numeşte
„pustiu fără Dumnezeu”, noua generaţie - spune - „simte o mare sete de transcendenţă”.
„În acest spirit - a indicat Papa episcopilor brazilieni - ar trebui dezvoltate idei
asupra acestui subiect”, în vederea adunării voastre plenare din luna aprilie. Deoarece
- a spus în concluzie, „tinerii acestei noi generaţii sunt cei care bat astăzi la
uşă seminarului”: • Au nevoie să găsească antrenori care să fie adevăraţi oameni
ai lui Dumnezeu, preoţi dedicaţi în întregime formării, să mărturisească dăruirea
de sine Bisericii prin celibat şi viaţă austeră, după modelul lui Cristos, Bunul Păstor.
Astfel aceşti tineri învaţă să fie sensibili la întâlnirea cu Domnul în participarea
zilnică la Euharistie, să iubească tăcerea şi rugăciunea, căutând, în primul rând,
slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor”.