Johannes Willebrands, protagonistul ecumenismului: un secol de la naştere

(RV – 4 septembrie 2009) În urmă cu 100 de ani, pe 4 septembrie 1909, se năştea la Bovenkarspel, în Ţările de Jos, cardinalul Johannes Willebrands, unul din marii protagonişti ai ecumenismului.

Un „păstor neobosit, în serviciul Poporului lui Dumnezeu şi al unităţii Bisericii” care a dat „un nou avânt dialogului ecumenic”. Astfel a subliniat Benedict al XVI-lea pe 2 august 2006, în ziua morţii cardinalului Willebrands. Cardinalul, arhiepiscop de Utrecht şi primat al Olandei, şi-a dedicat întreaga viaţă promovării unităţii creştinilor. Timp de 20 de ani, din 1969 până în 1989, a fost la conducerea departamentului vatican pentru unitatea creştinilor, lăsându-se inspirat de moto-ul său episcopal: „veritatem facientes in caritate” („trăind adevărul în iubire” Ef 4, 15) Sunt celebre iniţiativele sale de dialog cu ortodocşii, anglicanii şi luteranii. De asemenea, a fost decisivă angajarea sa în timpul Conciliului Vatican II. Iată cum îl descrie actualul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, cardinalul Walter Kasper:

• „Cred că cardinalul Willebrands a fost o mare personalitate: a început să se pună în slujba unităţii imediat după al Doilea Război mondial, când ecumenismul nu era încă recunoscut. În timpul Conciliului Vatican Ii a lucrat ca secretar al Secretariatului pentru unitatea creştinilor, cum se numea pe atunci. A făcut mult pentru Decretul pentru unitatea creştinilor şi pentru Declaraţia „Nostra Aetate”, mai ales în privinţa evreilor – aspect foarte dificil în timpul Conciliului – contribuind de asemenea mult la Declaraţia privind libertatea religioasă şi la textul Constituţiei dogmatice despre Cuvântul lui Dumnezeu. Toate aceste contribuţii au reprezentat o mare lucrare. El a ştiut să vorbească cu toţi observatorii şi fraţii altor Biserici. Era un om cu o mare viziune dar, pe de altă parte, era şi foarte prudent. În final a reuşit să obţină aprobarea marii majorităţi al Părinţilor Conciliari. Şi noi suntem recunoscători pentru munca sa.

Să reascultăm vocea cardinalului Willebrands într-un interviu acordat – în 1989 – programului german de la Radio Vatican:
• „Iubirea pe care Cristos i-a cerut-o lui Petru nu este circumscrisă la un grup, nici chiar Bisericii catolice: toţi sunt oiţe. Şi de aceea iubirea se adresează tuturor creştinilor şi cere înainte de toate unitate, pentru că-i o mare suferinţă când o familie este despărţită. În acest spirit am înţeles noua mea misiune pe care am urmat-o cu toată inima şi cu toate forţele spirituale şi materiale pe care mi le-a dat Dumnezeu. Domnul m-a binecuvântat şi îi sunt profund recunoscător pentru a se fi servit un timp atât de lung de activitatea mea în slujba Bisericii sale.

Aici serviciul audio: