Episcopii Braziliei în vizită „ad Limina”. Mons. Geraldo Lyrio Rocha, arhiepiscop de Mariana şi preşedinte ale Conferinţei episcopale braziliene: o Biserică mai misionară şi promotoare de dialog şi dreptate

(RV - 4 septembrie 2009) Un Stat imens care, împreună cu China, India, Rusia şi Mexic, face parte din cele cinci economii emergente cu cel mai mare indice de dezvoltare la nivel mondial. Aceasta este situaţia actuală a Braziliei, care însă se străduieşte din greu să depăşească decalajul persistent încă între clasele cele mai bogate şi numărul mare al săracilor făcând parte din cei 190 de milioane de locuitori. Umbre şi lumini pe care de câteva zile episcopii din Regiunile Vest 1 şi Vest 2 - primul din cele 13 grupuri care se vor alterna în următoarele săptămâni în vizită ad Limina în Vatican - le supun atenţiei Papei şi Curiei Romane.

Intervievat de redacţia noastră centrală mons. Geraldo Lyrio Rocha, arhiepiscop de Mariana şi preşedinte ale Conferinţei episcopale braziliene oferă o privire generală asupra situaţiei Bisericii braziliene azi, începând de la problema sectelor religioase:
• Pe de o parte, avem problema acestor secte fundamentaliste, a neo-pentecostaliilor şi, pe de alta, indiferenţa religioasă, pluralismul cultural şi toate fenomenele pe care trăiesc şi naţiunile dezvoltate. Şi noi cunoaştem problema relativismului, a ateismului practic şi a tuturor acestor provocări pe care le ridică epoca post-modernă. Le avem deoarece marile oraşe ale Americii Latine au probleme foarte asemănătoare celor din oraşele europene şi nord-americane. Totuşi, se poate vedea şi o mare dezvoltare a Bisericii deoarece catolicii au o conştiinţă mai tare a propriei credinţe, participă mai mult la viaţa Bisericii şi în acest sens Comunităţile bisericeşti de bază sunt mereu o speranţă, mai ales în rândul săracilor şi populaţiile din periferiile urbane, aşa cum sunt mişcările bisericeşti.

Ce face Biserica braziliană pentru a aplicarea documentului de la Aparecida şi deci pentru realizarea Misiunii continentale şi ce rol au credincioşii laici în această misiune?
• Am luat documentul de la Aparecida şi căutăm să-l traducem în viaţa Bisericii braziliene dându-i o orientare mai misionară, fapt ce implică - cum spune documentul însuşi - o convertire pastorală: adică, a trece de la o pastorală de conservare la o pastorală misionară. O Biserică mai deschisă catolicilor care s-a îndepărtat dar şi misiunii „ad gentes”, spre cei cărora nu le-a fost predicată Evanghelia, în acest caz printr-o misiune puternică în regiunea Amazoanelor, unde mijloacele umane şi materiale sunt foarte reduse.
 
Care este situaţia pastoralei tineretului în Brazilia?
• Schimbarea epocală pe care o trăim este foarte rapidă şi fără îndoială tinerii sunt cei care o trăiesc cu mai mare vivacitate şi mai puternic. Aceasta este o provocare, întrucât familia nu ştie cum să dialogheze cu ei, le fel nici şcoala. Biserica în cearcă să găsească o cale: este un efort foarte mare pentru a acţiona în mod organic şi lega între ele diferitele acţiuni pastorale în rândul tinerilor cu eforturile Mişcărilor bisericeşti care lucrează cu tinerii. Biserica trebuie să înfrunte problema dialogului cu noile generaţii, desigur cu mare fidelitate faţă de misiunea ei, dar şi cu deschidere faţă de noile timpuri.

Şi Biserica din America Latină se confruntă cu chestiuni cruciale precum apărarea vieţii şi a familiei. Care este situaţia în Brazilia?
• Situaţia este de o foarte mare angajare în pastorala familială la toate nivelele. Problemele sunt mari (…) Astăzi, în Parlament, există diferite proiecte de lege împotriva vieţii şi împotriva familiei, la fel ca în alte naţiuni. Conferinţa episcopală este mereu foarte atentă să urmărească aceste dezbateri pentru a face cunoscută poziţia Bisericii în privinţa apărării vieţii şi a familiei.

Biserica braziliană a fost întotdeauna în prima linie în denunţarea plăgilor sociale care lovesc ţara iar într-un document recent al Consiliului episcopal permanent a condamnat încă o dată corupţia pe care a definit-o drept o ameninţare a sistemului democratic. Pe lângă denunţare, ce face pentru contrastarea acestor plăgi?
• Pe de o parte, există această misiune profetică a Bisericii de a denunţa tot ceea ce se opune demnităţii persoanei, dreptăţii, şi la tot ce este împotriva vieţii dar şi o poziţie clară împotriva corupţiei care a ajuns şi la nivelele superioare ale instituţiilor. Pe de alta, există efortul în domeniul pastoral social cu copii, tinerii, bătrânii. Chestiunea socială a fost reluată de Conferinţa episcopală cu multă responsabilitate, fiindcă ştim că prin ponderea socială pe care o are şi continuă să o aibă, Biserica în Brazilia poate aduce o contribuţie pozitivă la găsirea unor căi de ieşire din anumite situaţii.

Între categoriile cele mai penalizate în Brazilia sunt populaţiile indigene. Cum promovează în mod concret Biserica braziliană pastorala indigenilor?
• Biserica se ocupă de indigeni de mulţi ani. În regiunea amazonică are o Comisie pentru misiunea în rândul indigenilor: Consiliul indigen misionar al Braziliei, un organ al Conferinţei episcopale care desfăşoară această muncă în mod sistematic şi ordonat. Biserica a apărat întotdeauna popoarele indigene în mod foarte clar şi ferm. Are deci o pastorală specifică pentru comunităţile indigene cărora caută să le respecte în cultura, dar şi să le poarte valorile Evangheliei.

Pe 7 iulie anul acesta, Benedict al XVI-lea a publicat prima sa enciclică socială, „Caritas in veritate”. Cum a fost primită de Biserica şi societatea braziliană?
• Papa a spus un cuvânt care este de mare lumină în momentul actual în toată lumea. În Brazilia, a fost primită cu mare simpatie şi de media cele mai importante care formează opinia publică, precum şi de autorităţile guvernamentale, de parlament, de intelectuali. Enciclica a fost primită cu multă speranţă iar urarea noastră este ca cuvântul Papei să poată di ascultat de toţi cei care au responsabilitate, mai ale în domeniul financiar şi economic.