Da la 1 septembrie devine obligatorie ediţia a III-a, editio typica, în limba română a Liturghierului Roman: pr. prof. Ştefan Lupu

(RV - 1 septembrie 2009) Eveniment editorial liturgic în limba română. Începând cu 1 septembrie 2009 intră în vigoare în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti şi în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi ediţia a III-a a Liturghierului Roman tipărit în 2009 sub egida Conferinţei Episcopale Române la Editura Sapientia din Iaşi. Promulgarea a avut loc prin decretele ÎPS Ioan Robu din 22 august a.c şi respectiv al PS Petru Gherghel din 11 iulie 2009. Ştiind că „lex orandi est lex credendi - legea rugăciunii este legea credinţei”, iar celebrarea sfintei şi dumnezeieştii Liturghii este actualizarea misterului răscumpărării noastre până când Domnul va veni în slavă”, apariţia Liturghierului Roman, ediţia a III-a, considerat ca ediţia tipică (editio typica) pentru limba română, este într-adevăr un eveniment în viaţa Bisericii locale. Noul Liturghier înlocuieşte ediţia în limba română din 1993.

Explicaţii pe larg, de la părintele profesor Ştefan Lupu, directorul editurii „Sapientia”:
• În anul 2002, la începutul celui de al treilea mileniu creştin, Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a publicat ediţia a treia a Liturghierului roman (prima ediţie a fost în 1970, iar a doua în 1975), după reforma liturgică realizată de Conciliul al II-lea din Vatican. Motivele care au determinat Congregaţia să publice această a treia ediţie a Liturghierului roman au fost, pe de o parte, armonizarea cu cele mai recente documente ale Scaunului Apostolic, în special cu noul Cod de drept canonic (publicat în 1983) şi, pe de altă parte, nevoia unor corecturi şi completări ale precedentelor ediţii.
Astfel, în ce priveşte "Normele generale ale Liturghierului roman", s-au introdus unele schimbări ce concordă cu expresiile şi prevederile altor cărţi liturgice şi sunt recomandate de experienţa pastorală. Sunt expuse mai clar cazurile permise de a distribui sfânta Împărtăşanie sub ambele specii, s-a adăugat capitolul al IX-lea, compus în întregime din nou, în care este prezentată modalitatea de a adapta cum se cuvine Liturghierul roman la necesităţile pastorale. Apoi, sunt adăugate alte formule pentru celebrările introduse recent în Calendarul roman general. Comunul sfintei Fecioare Maria este îmbogăţit cu noi formulare de Liturghie, cu scopul de a favoriza cultul aceleiaşi Maici a lui Dumnezeu. De asemenea, în alte Comune, în Liturghiile prevăzute pentru diferite necesităţi sau diferite împrejurări, ca şi în Liturghiile pentru răposaţi, ordinea rugăciunilor s-a schimbat uneori, spre a se păstra mai bine concordanţa textelor. În Liturghiile din Postul Mare, potrivit unui obicei foarte vechi, s-a introdus pentru fiecare zi rugăciunea asupra poporului. În adaosul la Ritualul Liturghiei se găsesc, de asemenea, Rugăciuni euharistice pentru reconciliere şi Rugăciuni euharistice speciale, care pot fi folosite pentru diferite necesităţi.

Potrivit normelor liturgice şi canonice (CDC, can. 838), conferinţele episcopale au obligaţia de a se îngriji ca noua ediţie tipică să fie tradusă în conformitate cu textul latin, traducere care să primească autorizarea Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, şi apoi să fie folosită ca ediţie tipică pentru regiunea lingvistică respectivă. Conferinţa Episcopală Română a însărcinat Comisia liturgică a Diecezei de Iaşi să lucreze la traducerea în limba română a Liturghierului roman, ediţia a treia. Această comisie a fost formată din: pr. Alois Bulai, pr. Ştefan Lupu, pr. Iosif Răchiteanu, pr. Claudiu Dumea, pr. Florin Spătariu, pr. Eduard Soare şi pr. Cornel Cadar. La 19 mai 2004, Comisia liturgică a prezentat Conferinţei Episcopale Române traducerea în limba română a Liturghierului roman, după ediţia tipică latină. traducere aprobată pe 25 mai 2004.

La rândul ei, Conferinţa Episcopală Română a înaintat acest text Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, care a autorizat traducerea şi publicarea Liturghierului roman în limba română, prin decretul nr. 1505/04/L din 10 august 2006. Având autorizarea (recognitio) din partea Congregaţiei, Conferinţa Episcopală Română a acordat Editurii "Sapientia" a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi dreptul de a tipări textul Liturghierului roman în limba română, prin prot. nr. 111 / 29.11.2006. Munca de corectură şi tehnoredactare a fost coordonată de pr. Ştefan Lupu, ajutat fiind alţi colaboratori.

Având în vedere numărul mare de pagini şi pentru a facilita utilizarea lui, editorul a considerat oportun să dividă Liturghierul în două volume, păstrând paginaţia continuă a cărţii. Primul volum are 1352 de pagini şi cuprinde toate părţile Liturghierului, în afară de "Normele generale ale Liturghierului roman" şi de Anexa cu Cântările la sfânta Liturghie. Volumul al II-lea are 524 de pagini şi cuprinde "Normele Generale ale Liturghierului roman" şi Anexele - Diferite cântări la sfânta Liturghie, Ritualul sfinţirii apei şi al stropirii cu apă sfinţită, Alte rituri şi ritualuri pentru sfânta Liturghie, Exemple de rugăciuni ale credincioşilor, Rugăciuni euharistice pentru Liturghiile cu copii, Alte rugăciuni pentru sfânta Liturghie.

Cu publicarea Liturghierului roman, Comisia liturgică a Diecezei de Iaşi îşi vede încoronată munca de aproape zece ani de când lucrează la traducerea şi publicarea cărţilor liturgice în limba română. În anii '70, reforma liturgică promovată de Conciliul al II-lea din Vatican începuse să adie şi în diecezele catolice din România şi a găsit în pr. Ioan Ciuraru (+) un neobosit susţinător şi coordonator al muncii de traducere a textelor liturgice în limba română. Textele traduse şi tipărite "ad experimentum" în acei ani au avut o existenţă cvasi-definitivă de mai bine de 20 de ani, până când o nouă comisie liturgică, sub egida Conferinţei Episcopale Române, susţinută de ÎPS Ioan Robu şi PS Petru Gherghel, şi coordonată de pr. Alois Bulai, la sfârşitul anilor '90, a reluat munca de traducere şi publicare a cărţilor liturgice în limba română.

"Ut legem credendi statuat lex supplicandi" ("legea rugăciunii să stabilească legea credinţei"): cu aceste cuvinte Prosper de Aquitania (390-463) sublinia relaţia strânsă care există între liturgie şi credinţă. Ne exprimăm şi noi speranţa că traducerea cât mai fidelă a textelor liturgice din limba latină în limba română şi publicarea lor într-o formă plăcută şi maiestuoasă va reuşi să stăvilească tendinţa spre o liturgie de tip "fast-food", ce are la bază o ideologie pragmatică şi funcţionalistă ce ameninţă să stingă "spiritul" liturgiei şi să conducă spre o redescoperire a lui "ars celebrandi", la care ne îndeamnă atât de insistent şi actualul suveran pontif, Benedict al XVI-lea.

Aici serviciul audio:

 
Aici serviciul audio, nouă versiune: