Întâlnirea pentru rugăciunea "Angelus" la Castel Gandolfo. Benedict al XVI-lea cere soţilor să se dedice generos educaţiei copiilor pe calea sfinţeniei (text)

(RV - 30 august 2009) Atunci "când soţii se dedică cu generozitate educaţiei copiilor lor, călăuzindu-i şi orientându-i spre descoperirea planului de iubire al lui Dumnezeu, ei pregătesc acel teren spiritual fertil în care încolţesc şi se dezvoltă vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată. Se dezvăluie astfel cât de strâns sunt legate şi se luminează reciproc căsătoria şi fecioria, plecând de la înrădăcinarea lor comună în iubirea sponsală a lui Cristos".Dacă în unele realităţi lipsesc suficiente chemări la preoţii şi viaţa călugărească acest lucru se datorează crizei familie. Acolo unde familiile sunt unite şi bazate pe credinţă, vocaţiile vin. A subliniat papa Benedict al XVI-lea în alocuţiunea duminicală rostită la Castel Gandolfo înainte de recitarea rugăciunii "Angelus Domini - Îngerul Domnului". În Anul Preoţiei, Pontiful a propus o serie de soţi ajunşi la sfinţenie şi care au dat Bisericii preoţi şi păstori de suflete. De asemenea, a invitat la oc rotirea creaţiei ca dar al lui Dumnezeu.
Iată, alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
În urmă cu trei zile, pe 27 august, am celebrat comemorarea liturgică a Sfintei Monica, mama Sfântului Augustin, considerată model şi patroană a mamelor creştine. Despre ea, multe ştiri ne sunt date de fiul ei în cartea autobiografică „Confesiunile”, capodoperă dintre cele mai citite din toate timpurile. Aici aflăm că Sfântul Augustin a băut numele lui Isus odată cu laptele matern şi a fost educat de mama sa în religia creştină, ale cărei principii i-au rămas întipărite şi în anii de deviere spirituală şi morală. Monica nu a încetat niciodată să se roage pentru el şi pentru convertirea sa, şi a avut mângâierea de a-l vedea întorcându-se la credinţă şi primind botezul. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile acestei sfinte mame, căreia episcopul de Tagaste îi spusese: „Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”. Într-adevăr, Sfântul Augustin nu numai s-a convertit, dar a decis să îmbrăţişeze viaţa monastică şi, întors în Africa, a întemeiat el însuşi o comunitate de monahi.

Impresionante şi edificatoare sunt ultimele conversaţii spirituale dintre el şi mama sa în liniştea unei case din Ostia, în aşteptarea de a se îmbarca pentru întoarcerea în Africa. Sfânta Monica devenise de acum, pentru acest fiu al ei, „mai mult decât mamă, izvorul creştinismului său”. Singura ei dorinţă fusese ani de zile convertirea lui Augustin,pe care îl vedea orientat de-a dreptul spre o viaţă de consacrare slujirii lui Dumnezeu. Putea de aceea să moară mulţumită, şi, de fapt, s-a stins pe 27 august anul 387, la vârsta de 56 de ani, după ce ceruse fiilor ei să nu se preocupe de înmormântarea ei, ci să-şi amintească de ea, oriunde s-ar fi afla, la altarul Domnului. Sfântul Augustin repeta că mama sa îl „născuse de două ori”.

Istoria creştinismului este constelată de nenumărate exemple de părinţi sfinţi şi de autentice familii creştine, care au însoţit viaţa unor generoşi preoţi şi păstori ai Bisericii. Să ne gândim la Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigore Nazianzenul, amândoi aparţinând unor familii de sfinţi. Ne gândim, foarte aproape de noi, la soţii Luigi Beltrame Quattrocchi şi Maria Corsini, care au trăit între sfârşitul secolului al XIX şi jumătatea secolului XX, beatificaţi de veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea în octombrie 2001, în coincidenţă cu cei 20 de ani ai Exortaţiei apostolice Familiaris consortio.

Acest document, pe lângă faptul că ilustrează valoarea căsătoriei şi îndatoririle familiei, cere soţilor o angajare specială pe drumul de sfinţenie, care, trăgând har şi putere din Sacramentul căsătoriei, îi însoţeşte de-a lungul întregii lor existenţe (Cf FC, n.56). Când soţii se dedică în mod generos educaţiei fiilor călăuzindu-i şi orientându-i la descoperirea planului de iubire al lui Dumnezeu, pregătesc acel teren spiritual fertil în care răsar şi se maturizează vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată. Se revelează astfel cât de intim sunt legate şi se luminează reciproc căsătoria şi fecioria, plecând de la înrădăcinarea lor comună în iubirea sponsală a lui Cristos.

Dragi fraţi şi surori, în acest An sacerdotal, Anul Sfintei Preoţii, să ne rugăm pentru ca „prin mijlocirea Sfântului Paroh de Ars, familiile creştine să devină mici biserici, în care toate vocaţiile şi toate carismele, dăruite de Duhul Sfânt să poată fi primite şi valorizate” (din Rugăciunea pentru Anul sacerdotal). Să ne dobândească acest har Sfânta Fecioară pe care acum o invocăm împreună.
După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, pentru prima dată într-o altă ordine - franceză, engleză, germană, slovacă, polonă, spaniolă şi italiană - papa Benedict al XVI-lea s-a referit la necesitatea ocrotirii creaţiei.

„Marţea viitoare, 1 septembrie, se va celebra în Italia Ziua pentru salvgardarea creaţiei. Este un eveniment semnificativ, de o importanţă şi ecumenică, având în acest an ca temă importanţa aerului, element indispensabil pentru viaţă. Cum am făcut la audienţa generală de miercurea trecută, îndemn pe toţi la o mai mare angajare pentru tutela creaţiei, dar al lui Dumnezeu. În special, încurajez ţările industrializate să coopereze în mod responsabil pentru viitorul planetei şi pentru ca populaţiile mai sărace să nu fie puse în situaţia de a plăti preţul cel mai mare din cauza schimbărilor climatice”.