Vindecare neaşteptată la Lourdes a unei pelerine italience, bolnavă de scleroză laterală
amiotrofică
RV 29 aug 2009. "Un dar de la Domnul prin mijlocirea Maicii sale
Preasfinte": cu aceste cuvinte mons. Francescantonio Nolé, a comentat vindecarea
neaşteptată a unei femei din oraşul Luca bolnavă de scleroză laterală amiotrofică
şi imobilizată din 2005. Episcopul de Tursi-Lagonegro era la conducerea pelerinajului
la Lourdes, sanctuarul marian din Pirienii francezi, după care doamna Antonietta Raco,
sub observaţie medicală la spitalul Molinette din Torino, a început din nou să meargă
în mod inexplicabil.
Să-l ascultăm pe mons. Nolé: • "După vizita
pe care doamna a făcut-o la Torino şi după declaraţiile prof. Chiò, care a spus că
în literatura medicală nu s-a întâlnit niciodată un caz de regres al acestei maladii,
suntem îndreptăţiţi să spunem că este un fapt extraordinar".
Ce trebuie
făcut mai departe pentru a avea certitudinea că e vorba de o minune? • "Între
timp, medicul de la Torino, prof. Chio, va trimite fişa medicală integrală iar noi
o vom trimite la Lourdes. Acolo, o echipă de medici va analiza cazul nu numai din
punct de vedere medical dar şi teologic. Probabil va fi nevoie de un colocviu cu doamna
vindecată sau de câţiva martori".
Ce impresie personală v-au lăsat cele
întâmplate? • "Mai întâi, una de mare respect faţă de această femeie care a
mers la Lourdes şi nu a cerut nimic altceva decât să moară în pace. Îşi spunea: 'nu
vreau să mor la fel ca Welby (bolnavul italian care a cerut public eutanasia – n.r.),
pentru că Domnul este stăpânul vieţii şi vreau ca El să ia în mână viaţa mea'. Apoi,
a cerut pace şi seninătate pentru sine şi pentru familie, precum şi ajutorul unei
fetiţe de patru ani care suferă de aceeaşi boală. Dar şi mai mult, pentru că la Lourdes,
după ce a primit acest har atât de mare, nu l-a manifestat nimănui: a ţinut totul
în sine timp de trei zile. Când s-a întors acasă, a simţit în suflet un glas care
o îndemna să spună tuturor. Atunci, mi-a zis: 'ce să spun? Eu nu merit atât de mult,
nu sunt vrednică...'. Dar am încurajat-o spunându-i că Domnul i-a făcut acest har
nu numai pentru sine dar şi pentru alţii, pentru întreaga comunitate, pentru toţi
cei care urmau să afle de acest lucru. Şi într-adevăr, vedem în continuare roadele
pozitive ale mărturiei sale".
Vindecarea rămâne totuşi un fapt care impresionează
mult, trezeşte îndoieli, dar şi speranţe, certitudini... • "I-a înflăcărat
pe cei care aveau credinţă şi a zguduit în conştiinţă pe cei lâncezi sau apatici.
Mulţi îşi propun să meargă la Lourdes şi să fie disponibili pentru serviciul de asistenţă
a bolnavilor, apoi, se lovesc de suferinţă dar şi de situaţii ca acestea în care o
femeie a primit o minune deşi nu a cerut nimic. În acest fel se redescoperă gratuitatea
rugăciunii şi importanţa de a ne ruga pentru ceilalţi".
Dincolo de vindecările
trupeşti care se verifică deseori la Lourdes, ce înseamnă un pelerinaj la acest sanctuar
al Maicii Domnului? • "O mare frăţietate, care se redescoperă chiar atunci
când îi slujeşti pe ceilalţi. Se descoperă gratuitatea de a se dărui şi de a primi
dăruind altora, fără să aştepţi o recompensă materială sau morală. Însăşi faptul că-i
poţi ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, este deja o recompensă".