Dacă nu se recunoaşte valoarea vieţii umane, se pierde şi valoarea muncii: continuă la Rimini mitingul mişcării bisericeşti Comuniune şi Eliberare cu reflecţii despre enciclica socială a papei Benedict al XVI-lea

RV 27 aug 2009. Continuă în aceste zile la Rimini, pe coasta italiană a Mării Adriatice, Mitingul pentru Pace între Popoare, ajuns în acest an la a XXX-a ediţie, în organizarea mişcării bisericeşti Comuniune şi Eliberare. Tema din 2009: "Cunoaşterea este întotdeauna un eveniment".

Tineri care se plimbă cu rotile, persoane cu dizabilităţi care savurează briza mării, dar şi mulţi copii, adulţi şi persoane în vârstă, participă cu asiduitate la diferitele momente culturale şi religioase ale manifestării de la Rimini, în care s-a vorbit miercuri despre criza economică, situaţia politică şi religioasă din Sudan sau despre perspectivele de progres uman şi cultural din Africa.

Intervenind la masa rotundă pe teme sociale, ministrul italian al Afacerilor Sociale Maurizio Sacconi a subliniat că în actualul moment economic şi cultural, se impune în regim de urgenţă respectarea vieţii umane, condiţie absolut necesară pentru un progres economic concret. Reprezentanul guvernului de la Roma vorbise în prealabil despre legătura dintre doctrina socială a Bisericii Catolice şi participarea la viaţa politică. Dar o societate nihilistă, s-a întrebat ministrul italian, o societate care pierde valoarea vieţii, ar putea să genereze din nou un progres autentic?
• "Dacă nu există valoarea vieţii, nu există nici valoarea muncii. Dacă se impune o mentalitate de eutanasie, cum se afirmă la numărul 75 al Enciclicei "Caritas in veritate", cine ar putea măsura efectele negative pe care această mentalitate le poate avea asupra progresului?".

Referindu-se apoi la ultima şi nicidecum uşoara fază a crizei sociale, ministrul Sacconi, în contrast cu temperaturile ridicate de afară, a afirmat că sub aspect economic vom avea parte de o toamnă rece. Pe aceeaşi linie s-a situat şi guvernatorul Băncii Naţionale a Italiei, Mario Draghi, care a spus că fără măsuri de dreptate socială şi subsidiaritate, criza va lăsa în Peninsulă o moştenire apăsătoare, chiar dacă trebuie salutate timidele semnale pozitive din momentul de faţă.

Impresionantă, apoi, întâlnirea cu Africa, în special cu mărturiile din Sudan şi Nigeria, unde lumina lui Cristos generează şi regenerează speranţă, chiar şi în mijlocul conflictelor armate sau al sărăciei. Episcopul de Rumbek, în sudul Sudanului, mons. Cesare Mazzolari, a vorbit despre persecuţia îndurată de Biserică din 1964 şi despre nenumăraţii creştini ucişi, apoi despre anii războiului civil care a făcut peste două milioane de morţi. Dacă în 2005 s-a ajuns la semnarea unui Acord de Pace, trecerea la o adevărată reconciliere a inimilor cunoaşte încă multe obstacole. Adevăratul protagonist al reconcilierii, a afirmat episcopul Mazzolari, este cel asuprit, cel care deşi trebuie să cunoască vărsarea de sânge, are curajul să privească la misterul Crucii pentru a primi din jertfa lui Cristos darul iertării şi al renunţării la răzbunare, după exemplul Celui Răstignit, victorios pentru că şi-a asumat condiţia de victimă.

Dar Africa, la mitingul Comuniune şi Eliberare de la Rimini, înseamnă nu doar nenumărate probleme socio-economice ci şi aspiraţia la democraţie sau dorinţa legitimă de afirmare a potenţialului propriu. Trimisul special Radio Vatican l-a intervievat pe David Cheboryot, profesor de drept economic la Universitatea din Nairobi, participant la manifestările de la Rimini:
• "Când Europa ne ajută să rezolvăm problemele Africii, ne ajută să rezolvăm problemele persoanelor. Noi toţi suntem persoane cu aceleaşi sentimente şi când se găseşte o soluţie pentru problemele din Europa, aceleaşi probleme se rezolvă şi în Africa".

Problema principală a Africii este numai lipsa de bani, lipsa de capital? Răspunde profesorul kenian David Cheboryot:
• "N-aş spune acest lucru. În Africa sunt atât de multe resurse. Sunt multe persoane pregătite, avem atâtea resurse umane. E adevărat că există şi problema capitalului, dar ar trebui ca africanii să înveţe să nu aştepte întotdeauna donaţii din afară, ci să reacţioneze ca persoane cu demnitate şi să-şi îndeplinească fiecare munca ce-i revine. Există o mare problemă de administrare. Ar trebui găsit un mod de a reduce corupţia şi tot ceea ce ne-a dus într-o situaţie mai rea decât acum 40 de ani, astfel încât Africa să poată merge înainte în ritmul altor ţări care cu ajutorul unei bune admistraţii au reuşit să se dezvolte".

Ce poate face Biserica pentru a susţiune procesul de schimbare din Africa?
• "Biserica ne ajută foarte mult la deschiderea mentalităţii. Doctrina socială a Bisericii, de exemplu, învaţă persoanele despre binele comun, cum să gestioneze resursele pentru ca acestea să fie un bun comun. Problema e că 5% din populaţie deţine toate resursele africane iar restul de 95% nu are nimic. În această condiţie învăţătura Bisericii, pe care şi episcopii noştri o urmează, ne arată însemnătatea binelui comun. Şi Papa, prin noua sa enciclică, ne spune cum să înfruntăm problema crizei economice, o problemă a întregii umanităţi. Biserica ne învaţă întotdeauna să ţinem cont de importanţa binelui comun".