Audienţa generală miercuri la Castel Gandolfo: Benedict al XVI-lea îndeamnă liderii mondiali să protejeze mediul înconjurător cu spirit de solidaritate faţă de săraci

(RV - 26 august 2009) Omul nu este „stăpân absolut” al Creaţiei. Benedict al XVI-lea cere liderilor internaţionali să protejeze mediul înconjurător, solidari cu cei mai săraci, în respectul legilor. Apelul a fost lansat miercuri dimineaţă la Castel Gandolfo, în timpul audienţei generale la care au participat circa 5500 de credincioşi, dintre care peste 2000 de pelerini germani, care s-au reunit într-un al doilea moment în curtea interioară a Palatului apostolic, prea mică pentru a cuprinde pe toţi într-o singură adunare.

Papa s-a retras după prima parte a audienţei în Sala Elveţienilor pentru a saluta individual câteva persoane, apoi a revenit la balcon unde a adresat un cuvânt de salut în limba germană. Erau grupuri de pelerini din Germania, Austria între care multe şcoli secundare şi licee şi o mie de tineri de la o tabără de vară organizată la Ostia, pe coasta Mării Tireniene.

Să-l ascultăm pe Sfântul Părinte:
• Ne apropiem de acum de sfârşitul lunii august, care pentru mulţi înseamnă sfârşitul concediilor de vară. În timp ce se revine la activităţile zilnice, - a exclamat Pontiful - cum să nu mulţumim lui Dumnezeu pentru darul preţios al creaţiei, de care e posibil să ne bucurăm, şi nu doar în timpul perioadei concediilor!
Apoi observaţia:
• Diferitele fenomene de degradare ambientală şi calamităţile naturale, pe care din păcate nu rareori cronica le înregistrează, ne recheamă urgenţa respectului datorat naturii, recuperând şi valorizând, în viaţa de fiecare zi, un raport corect cu mediul înconjurător.

Faţă de aceste teme, care suscită preocuparea justă a autorităţilor şi opiniei publice, se dezvoltă o nouă sensibilitate, ce se exprimă în multiplicarea de întâlniri la nivel internaţional.
Pământul este dar preţios al Creatorului, care i-a desemnat legile intrinsece, dându-ne astfel semnalele orientative de care să ţinem cont ca administratori ai creaţiei sale. Pornind tocmai de la această conştiinţă, Biserica consideră chestiunile legate de ambient şi de ocrotirea lui ca fiind în strânsă legătură cu cea a dezvoltării umane integrale. La acestea Papa, după cum ştim, a făcut referinţă de mai multe ori în ultima sa enciclică Caritas in veritate - Iubirea în adevăr, rechemând „necesitatea morală urgentă a unei reînnoite solidarităţi” (49) nu numai în raporturile dintre ţări, dar şi dintre oameni individual, întrucât ambientul natural este dat de Dumnezeu tuturor, iar folosirea sa comportă o responsabilitate a noastră personală faţă de întreaga umanitate, în special faţă de cei săraci şi faţă de generaţiile viitoare (n. 48). Atrăgând atenţia asupra răspunderii comune pentru creaţie (n. 51), Biserica nu est numai angajată să promoveze apărarea pământului, a apei şi aerului, dăruite de Creator tuturor, dar mai ales se străduieşte să protejeze omul împotriva distrugerii de sine însuşi.

De fapt, - a amintit Papa, citând din Enciclica sa socială - „când ’ecologia umană’ este respectată în interiorul societăţii, şi ecologia ambientală beneficiază de aceasta”. Nu este oare adevărat că folosirea necugetată a creaţiei începe acolo unde Dumnezeu este marginalizat sau de-a dreptul i se neagă existenţa?
• Dacă încetează raportul creaturii umane cu Creatorul, materia este redusă la posesie egoistă, omul devine „ultima instanţă” a ei iar scopul existenţei se reduce la o cursă febrilă pentru a poseda cât mai mult posibil”.

Creaţia, materie structurată în mod inteligent de Dumnezeu, este încredinţată deci responsabilităţii omului, care este în stare să o interpreteze şi remodeleze activ, fără a se considera patronul ei absolut. Omul este chemat mai curând să exercite o guvernare responsabilă pentru a o păzi, a trage din ea profit şi cultiva, găsind resursele necesare pentru o existenţă demnă a tuturor. Cu ajutorul naturii şi prin angajarea muncii proprii şi a capacităţii inventive, umanitatea este cu adevărat în stare să se achite de grava îndatorire de a încredinţa noilor generaţii un pământ pe care şi ele, la rândul lor, îl vor putea locui în mod demn şi cultiva mai departe (Cf Caritas in veritate, 50). Însă - a spus Papa - pentru ca acest lucru să se realizeze, este indispensabilă dezvoltarea „acelei alianţe dintre fiinţa umană şi mediul înconjurător care trebuie să fie oglinda iubirii creatoare a lui Dumnezeu” (Mesaj pentru Ziua Mondială a Păcii 2008, 7), recunoscând că noi toţi provenim de la Dumnezeu şi spre El suntem toţi în mers. Cât este de important - a subliniat papa Benedict - ca comunitatea internaţională şi fiecare guvern să ştie să dea justele semnale propriilor cetăţeni pentru a contrasta în mod eficace modalităţile de utilizare a ambientului ce apar dăunătoare pentru el!
• Costurile economice şi sociale, derivând din folosirea resurselor ambientale comune, recunoscute în mod transparent, trebuie suportate de către cei care le folosesc. şi nu de alte populaţii sau de generaţiile viitoare. Protecţia ambientului, tutelarea resurselor şi a climei cer ca responsabilii internaţionali să acţioneze în comun în respectul legii şi solidarităţii, mai ales faţă de regiunile mai slabe ale pământului (Cf Caritas in veritate, 50).

Împreună putem construi o dezvoltare umană integrală în beneficiul popoarelor, prezente şi viitoare, o dezvoltare inspirată din valorile iubirii în adevăr. Pentru ca aceasta să se întâmple este indispensabil a orienta actualul model de dezvoltare globală spre o mai mare şi împărţită asumare de responsabilitate faţă de creaţie: o cer nu numai situaţiile urgente ambientale, dar şi scandalul foamei şi al mizeriei.

Papa a încheiat cateheza invitând pelerinii să mulţumească împreună Domnului pentru darul Creaţiei şi să-şi însuşească cuvintele Sfântului Francisc din Assisi, cuprinse în Cântecul creaturilor:
• „Preaînalte, atotputernice, bun Stăpâne, ale tale sunt lauda, gloria şi cinstea şi orice binecuvântare…Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale”.

În saluturile finale Papa a menţionat sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Częstochowa, în Polonia precum şi comemorările liturgice din următoarele zile, ale Sfinţilor Monica şi Augustin, uniţi pe pământ de legături familiale iar în cer de acelaşi destin de glorie.
La sfârşit Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care o extinde şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: