Pius al XII-lea, bastion al păcii: în urmă cu 70 de ani, vocea papei Pacelli pentru evitarea celui de-al II-lea Război Mondial

(RV - 25 august 2009) În august, în urmă cu 70 de ani se consumau ultimele speranţe de a împiedica izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Între vocile în favoarea păcii s-a ridicat spre înălţimi cea a lui Pius al XII-lea, care ales cu câteva luni înainte la Catedra lui Petru, a recurs la instrumentul Radioului Vatican pentru a îndemna guvernanţii să nu păşească pe calea distrugerii. Radio-mesajul din 24 august 1939, reprezintă o adevărată piatră de hotar în serviciul Bisericii pentru cauza păcii.

„Prin forţa raţiunii şi nu prin cea a armelor Dreptatea îşi croieşte drum” şi înaintează: au trecut 70 de ani de la mesajul lui Pius al XII-lea transmis de la microfoanele Radioului Vatican, imediat după încheierea Pactului Molotov-Ribbentrop, dar cuvintele papei Pacelli îşi păstrează intactă forţa lor:
• "Nimic nu este pierdut cu pacea. Totul poate fi cu războiul. Să se reîntoarcă oamenii la înţelegerea între ei”.
„Să ne asculte cei tari pentru a nu deveni slabi în nedreptate - era invocaţia lui Pius al XII-lea. Să ne asculte cei puternici, dacă vor ca puterea lor să nu însemne distrugere, ci sprijin pentru popoare şi tutelă pentru linişte în ordine şi în muncă”. Apel, din păcate, neascultat. Puţine zile după aceea, Germania nazistă invada Polonia şi umanitatea luneca în abisul unui conflict devastator. Dar acea voce, înăbuşită de zgomotul asurzitor al armelor, nu şi-a pierdut din valoare şi nu a fost uitată.

În al 25-lea an al morţii lui Pius al XII-lea, papa Ioan Paul al II-lea, fiu al Poloniei martirizate de război, amintea astfel angajarea pentru pace a predecesorului său:
• „A scris şi a lucrat neobosit pentru ca războiul îngrozitor, al Doilea Război Mondial să nu izbucnească; apoi a făcut totul pentru a reduce efectele vătămătoare şi tragice ale uriaşului conflict, care se lărgea tot mai mult şi secera milioane de victime; s-a străduit cu toate mijloacele să grăbească pacea şi pentru a alina suferinţele din perioada dură de după război.’Prin pace nimic nu e pierdut, totul poate fi prin război!’; această exclamaţie a sa plină de angoasă, aproape strigată în ajunul dezastrului, nu a fost din păcate ascultată, şi a fost o profeţie!” (8 octombrie 1983).

În 2005, la 60 de ani de la sfârşitul Războiului Mondial, unui Papă polonez îi urmează unul german, semn providenţial de reconciliere. Benedict al XVI-lea nu omite să amintească tot ceea ce papa Eugen Pacelli s-a străduit să facă pentru a reconduce guvernanţii la folosirea raţiunii, la a deschide inima, în convingerea că numai Cristos este adevărata speranţă a omului:
• „Numai având încredere în El inima umană se poate deschide spre iubirea care învinge ura. Această conştiinţă l-a însoţit pe Pius al XII-lea, în ministerul său de Succesor al lui Petru, minister început tocmai când se îngrămădeau asupra Europei şi asupra restului lumii norii ameninţători ai unui nou conflict mondial, pe care el a căutat să-l evite în toate felurile: ’Pericolul este iminent, dar este încă timp’. strigase în radio-mesajul său din 24 august 1939 şi continua: ’Nimic nu este pierdut prin pace. Totul poate fi prin război’”.

Aici serviciul audio: