„Caritas in veritate”: Învăţătura al XVI-lea despre migranţi, persoane care „posedă drepturi fundamentale inalienabile ce trebuie respectate de către toţi, în orice situaţie”

(RV – 22 august 2009) O altă tragedie în mare, o tragedie a imigraţiei, petrecută în apele Canalului de Sicilia, ne aminteşte ceea ce scrie Benedict al XVI-lea în enciclica „Caritas in veritate”: „Fiecare migrant” – scrie Succesorul lui Petru – „este o persoană umană care posedă drepturi fundamentale inalienabile” ce trebuie respectate „în orice situaţie”. Despre această reflecţie a Sfântului Părinte ne vorbeşte preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, monseniorul Antonio Maria Vegliò care se opreşte asupra învăţăturii Papei privind fenomenul migraţiei:

• „În enciclica socială a papei Benedict al XVI-lea – Caritas in veritate – se surprinde într-o manieră foarte competentă situaţia actuală a migraţiei la nivel mondial, care se reflectă apoi la nivel local. De aceea, chiar dacă situaţiile se verifică în zone diverse din punct de vedere geografic realitatea este aceiaşi şi loveşte fiinţe umane care încearcă să ajungă în ţări sau regiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic, pentru a fugi de sărăcie şi de foame. De aceea sunt gata să rişte totul, chiar şi viaţa”.

Ce pot face statele şi comunitatea internaţională?
• Această problemă, cum spune Sfântul Părinte, „necesită o intensă politică şi de perspectivă, o politică de cooperare internaţională, pentru a fi abordată în mod adecvat”. Deci, dacă pe de o parte este importată supravegherea unor zone maritime, este la fel de importantă şi luarea de iniţiative umanitare; după cum este legitim dreptul statelor de a gestiona şi reglementa fenomenul migraţiei, tot atât de adevărat este că migranţii au dreptul să fie primiţi şi să li se acorde ajutor. Şi acest drept se accentuează mai ales în situaţii de extremă necesitate, cum ar fi de exemplu situaţiile de naufragiu. Sfântul Părinte adaugă că ar trebui să fie „armonizate diferitele discipline legislative din perspectiva salvgardării exigenţelor şi drepturilor persoanelor şi familiilor emigrate şi în acelaşi timp cele ale societăţii în care ajung emigranţii”.

Există şi o chestiune de mentalitate. În ziua de azi, imigranţii sunt văzuţi cu neîncredere şi chiar cu teamă…
• „Desigur, societăţile noastre aşa-numite civilizate, au dezvoltat, în realitate, sentimente de refuz faţă de cei străini, sentimente generate nu doar de o lipsă de cunoaştere a celuilalt dar şi de un sens de egoism care-l face să nu vrea să împartă ceea ce are cu cel străin. Apoi, sunt şi situaţii extreme când împărţirea bunurilor se face ţinând cont mai curând de bunăstarea animalelor domestice. Din păcate, numărul migranţilor care-şi pierd viaţa în parcursul de căutare a unei vieţi mai bune continuă să crească. Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor este îndurerat pentru repetarea continuă a unor astfel de tragedii şi reafirmă ceea ce a spus Sfântul Părinte în enciclica „Caritas in veritate”, şi anume: „Orice migrant este o persoană umană care – ca atare – posedă drepturi fundamentale inalienabile ce trebuie respectate de către toţi, în orice situaţie (142)”.

Aici serviciul audio: