Benedict al XVI-lea la audienţa generală: pentru ca noua evanghelizare să nu fie un simplu slogan atrăgător, este indispensabilă formarea permanentă a preoţilor

RV 19 aug 2009. Cu o cateheză despre sfântul preot francez Ioan Eudes, papa Benedict al XVI-lea a subiliniat necesitatea formării permanente a preoţilor, vorbind la audienţa generală de miercuri ţinută în curtea interioară a Palatului Apostolic din localitatea Castelgandolfo. Sfântul Părinte a invitat credincioşii să se roage în mod special în acest An al Sfintei Preoţii pentru seminariştii Bisericii. Între miile de pelerini prezenţi la audienţa generală, au luat parte şi grupuri de credincioşi din India şi Nigeria.

Sfântul Ioan Eudes, a afirmat Papa la cateheza audienţei generale, a fost un "apostol neobosit al devoţiunii faţă de Inimile Preasfinte a lui Isus şi a Mariei", într-un timp – secolul XVII – dominat de ideologii care răspândeau "dispreţul faţă de credinţa creştină". În acel timp, a observat Sfântul Părinte, Europa era devastată de războaie dar erau devastate şi sufletele oamenilor. Cu toate acestea, a continuat, "Duhul Sfânt trezea o reînnoire spirituală plină de fervoare prin intermediul unor personalităţi de înaltă ţinută". Printre acestea era şi Sfântul Ioan Eudes: născut în Normandia în 1601, a dat o mărturie arzătoare pentru Evanghelie pînă la moarte, în 1680. Opera sfântului preot francez se înscrie, însă, în cadrul vastei iniţiative de revigorare creştină lansată de Conciliul tridentin, desfăşurat între 1545-1563:
• "Conciliul de la Trento emanase norme privind ridicarea de seminarii diecesane pentru formarea preoţilor, întru cât Părinţii Conciliari erau ferm convinşi că întreaga criză a Reformei era condiţionată şi de formarea insuficientă a preoţilor, care nu erau pregătiţi la preoţie în mod adecvat din punct de vedere intelectual şi spiritual, în inimă şi în suflet. Dar aplicarea şi realizarea normelor întârzia atât în Germania cât şi în Franţa şi Sfântul Ioan Eudes a văzut urmările acestei lipse. Era mânat de conştiinţa lucidă a urgentei necesităţi de ajutor spiritual în care se aflau sufletele, tocmai din cauza faptului că mare parte a clerului era inadecvat".

În acest fel Sfântul Ioan Eudes a înfiinţat o Congregaţie religioasă (numită a "Părinţilor Eudişti") care să se ocupe în mod specific de formarea preoţilor. Drumul de sfinţenie pe care l-a propus el "avea la bază o încredere trainică în iubirea pe care Dumnezeu a revelat-o umanităţii" prin inimile lui Isus şi a Preacuratei Fecioare Maria:
• "Într-un timp de cruzime şi pierdere a interiorităţii, el a făcut apel la inimă. El voia să-i recheme pe toţi oamenii şi mai ales pe viitorii preoţi la inimă, arătând Inima sacerdotală a lui Cristos şi Inima de mamă a Mariei. Al aceastei iubiri, al inimilor lui Cristos şi a Mariei, fiecare preot trebuie să fie mărturisitor şi apostol. Şi astăzi se percepe necesitatea ca preoţii să dea mărturie despre îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu, printr-o viaţă care se lasă cucerită cu totul de Cristos, şi să înveţe aceasta încă din anii lor de pregătire în seminar".

Sfântul Părinte a amintit apoi exhortaţia apostolică post-sinodală "Pastores dabo vobis" a predecesorului său Ioan Paul al II-lea, de venerată memorie, care a adus la zi normele Conciliului Tridentin cu privire la formarea preoţilor:
• "Papa Ioan Paul al II-lea... sublinia mai ales continuitatea necesară între momentul iniţial al formării şi cel al formării permanente... un adevărat punct de plecare pentru o adevărată reformă a vieţii şi apostolatului preoţilor şi este şi punctul nodal pentru ca noua evanghelizare să nu fie doar un simplu slogan atrăgător, ci să se traducă în realitate".

Temeliile puse în timpul formării din seminar, a reluat Benedict al XVI-lea, constituie acel 'humus' spiritual de neînlocuit pentru a 'învăţa' nu doar materiile de studiu dar pe Cristos însuşi, lăsându-se progresiv configuraţi de El, unicul Mare Preot şi Bun Păstor. Timpul anilor de seminar, apoi, trebuie văzut drept "actualizare a momentului în care Isus, după ce i-a chemat pe apostoli şi mai înainte de a-i trimite să predice, le-a cerut să rămână împreună cu El":
• "Când sfântul Marcu prezintă chemarea celor 12 apostoli, ne spune că Isus avea două scopuri: mai întâi, ca ei să stea cu El şi abia în doilea rând, să fie trimişi să predice, dar rămânând întotdeauna cu El. În acest fel îl vestesc cu adevărat pe Cristos şi duc realitatea Evangheliei în lume".

De aceea, Sfântul Părinte a invitat credincioşii să se roage în acest An Sacerdotal pentru "cei care se pregătesc să primească darul extraordinar al preoţiei" şi folosindu-se de cuvintele Sfântul Ioan Eudes, Papa s-a adresat apoi direct preoţilor:
• "Dăruiţi-vă lui Isus, ca să intraţi în imensitatea Inimii sale mari, care cuprinde Inimii Maicii sale sfinte şi a tuturor sfinţilor, şi ca să vă cufundaţi în acest abis de iubire, caritate, îndurare, umilinţă, curăţie, răbdare, supunere şi sfinţenie".

Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică: