19 august, Ziua Mondială a Operatorilor Umanitari. Reprezentantul Crucii Roşii în Italia: se încalcă tot mai des Convenţiile Internaţionale

RV 19 aug 2009. S-a celebrat miercuri pentru prima dată "Ziua Mondială a Operatorilor Umanitari", ca act de omagiu pentru toţi operatorii şi membrii diferitelor agenţii de ajutor care şi-au pierdut viaţa în situaţii de conflict sau de calamităţi naturale. Ziua de 19 august a fost aleasă în amintirea asasinării în 2003 a lui Sergio Vieira de Mello, Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului şi Reprezentant Special al Secretarului General ONU pentru Irak, împreună cu alţi 21 de operatori umanitari în urma bombardării oficiului ONU din Bagdad.

Dar ce rol au în timpul nostru operatorii agenţiilor umanitare prezenţi în zonele de pericol alături de populaţia locală? Răspunde la microfonul redacţiei centrale Francesco Rocca, comisar extraordinar al societăţii de Cruce Roşie Italiană:
• "Există un rol obişnuit, tăcut, pe care îl desfăşoară operatorii din întreaga lume, în toate zonele de criză, de o manieră cu adevărat neobosită în favoarea celor aflaţi în suferinţă şi necesităţi imediate. Acest fapt n-ar trebui să-l uităm niciodată, pentru că o atare prezenţă ajută la uşurarea tensiunilor, a acelor tensiuni pe care deseori, dacă le abandonăm, va trebui să le gestionăm acasă la noi. Sprijinul oferit de operatorii umanitari înseamnă, aşadar, un sprijin pentru viaţa noastră de fiecare zi".

În 2008 au fost ucişi 122 de operatori umanitari, un număr foarte mare în comparaţie cu zece ani în urmă, când şi-au pierdut viaţa 36.
• "Noi, ca societate de Cruce Roşie, purtăm emblema Crucii Roşii şi a Semilunei Roşii, un simbol cunoscut în întreaga lume, dar ceea ce observăm în ultimii ani, în ce ne priveşte, este faptul că se încalcă tot mai des Convenţiile Internaţionale. Emblema Crucii Roşii este o emblemă de protecţie pentru cei care suferă, dar în ultimii ani am văzut în schimb că în atâtea situaţii de conflict nu mai există respect nici măcar pentru emblema de protecţie. Acesta este un fapt care trezeşte îngrijorare".

Dimpotrivă, s-ar putea spune că emblema Crucii Roşii devine ţinta actelor de violenţă...
• "Întocmai! Este în curs o tentativă de izolare. Dacă în trecut exista o atitudine aproape colonizatoare, să-i spunem, în această privinţă s-a efectuat o revizuire a politicilor umanitare astfel încât în timpul nostru se caută mult stimularea realităţii locale. Avem în continuare operatori umanitari care merg în aceste zone, dar apoi caută în teritoriu prezenţa unor operatori locali care să poată stabili legătura cu populaţia şi cultura locală. Tocmai acest aspect atrage actele de violenţă şi ne înspăimântă, pentru că anumitor Ţări se vede că le este teamă de răspândirea culturii de ajutor umanitar".

Dar de ce opinia publică îşi aduce aminte de aceste persoane doar când se întâmplă ceva grav? Răspunde Francesco Rocca, de la Crucea Roşie Italiană:
• "Probabil cu toţii trebuie să ne facem puţină autocritică, începând cu mass-media. În zilele noastre, mass-media aduc în atenţie o informaţie care de cele mai multe ori se referă la fapte de violenţă şi mai puţin la fapte de importanţă socială. Spre exemplu, sunt multe zone de război care sunt uitate cu adevărat de toţi, dar nu numai de opinia publică ci chiar de Naţiunile Unite!".

Aici, serviciul audio: